Ce-ar fi să-i scrii

34581_64912– Ce-ar fi să-i scrii tu lui Dumnezeu, Oscar?
– Tocmai dumneata să-mi spui una ca asta, Tanti Roz, zău aşa?!
– Cum adică, tocmai eu?
– Credeam că eşti singura persoană care nu minte.
– Păi nu te mint deloc, Oscar.
– Atunci de ce-mi vorbeşti de Dumnezeu? M-au aiurit ai mei cu Moş Crăciun, gata, ajunge!
– Află de la mine, Oscar, că nu există nicio legătură între Dumnezeu şi Moş Crăciun.
– Ba da. E una şi-aceeaşi cacealma. Spălare de creier şi fraiereală cât cuprinde!
– Ascultă Oscar, poţi tu să-ţi închipui, fie şi numai o secundă, că eu, o fostă luptătoare de wrestling, cu o sută şaizeci de turnee câştigate la activ, dintre care patruzeci prin K.O., eu, Teroarea din Languedoc, aş putea să cred în Moş Crăciun?
– Nu.
– Află atunci, băiete, că deşi nu cred în Moş Crăciun, cred în Dumnezeu. Îţi jur, na!

Astfel pusă problema, fireşte, se schimbă totul.

– Fie. Dar de ce zici că ar trebui să-i scriu lui Dumnezeu?
– Ca să te simţi mai puţin singur.
– Păi cum să mă simt mai puţin singur cu cineva care nici măcar nu există?
– Fă-l tu să existe.

Se aplecă spre mine.

– De fiecare dată când ai să crezi în el, o să existe un pic mai mult. Şi dacă te ţii tare, află de la mine, o să existe chiar de-adevăratelea. Şi asta o să-ţi facă bine.
– Şi despre ce-ai vrea să-i scriu?
– Despre orice. Despre gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbeşti şi doar le ţii în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi şi rău mirositoare, Oscar,băiatule.
– O.K.
– Şi apoi, lui Dumnezeu poţi să-i ceri zilnic câte ceva. Da’ fii atent, un singur lucru pe zi! Unul singur.
– Nu-i mare lucru de capul lui Dumnezeu ăsta al dumitale, Tanti Roz. Aladin putea să ceară trei lucruri de la lampa fermecată.
– Vorbeşti tâmpenii, Oscar. Nu-i mai bine un lucru pe zi decât trei într-o viaţă întreagă?
– O.K. Şi zici că pot să-i cer orice? Jucării,bomboane, o maşină…
– Nu, Oscar. Dumnezeu nu-i ca Moş Crăciun. Lui nu poţi să-i ceri decât lucruri de-ale spiritului.
– De exemplu?
– De exemplu să-ţi dea curaj, răbdare,să-ţi deschidă mintea.
– Mda, pricep…
– Şi poţi, de asemenea, să-i ceri unele lucruri pentru ceilalţi.
– La regimul de o dorinţă pe zi doar n-ai vrea dumneata, Tanti Roz, să-l mai împart acuma şi cu alţii?
– Iată, acum ştii cum stau lucrurile.

În această primă scrisoare am încercat, dragă Dumnezeu, să-ţi descriu un pic viaţa mea aici, la spital, unde toţi mă privesc ca pe un obstacol în calea dezvoltării medicinei, şi aş vrea de asemenea să te întreb dacă am să mă vindec sau nu. N-ai decât să tai varianta inutilă.

Te pup. Pe mâine,

    Oscar.

P.S. Nu-ţi ştiu adresa, ce fac?

( Eric-Emmanuel Schmitt - "Oscar şi Tanti Roz" )

Programul Taberei de la Bran 13-17 august 2014

img5

Muntii sunt prin excelenta locuri ale viziunii inalte. Tot ce ai de facut este sa iti deschizi sufletul si sa iti asculti chemarea!

Iata care este programul Taberei:

13 august 2014

17.00 – 20.00 – Re-conectarea  fiintei, discutii tematice, initiere si meditatie activa;

Meditatia activa este o combinatie de terapie si meditatie, cu efecte puternice de echilibrare, energizare si eliberare a tensiunilor din corp-minte.

14 august 2014

ora 6.00 – 6.30 – Meditatia la rasaritul soarelui;

ora 6.30 – 7.30 – Qigong si sundao;

ora 11.00 – 13.00 -  Gendai – initiere si practica;

17.00 – 20.00 : Dans si respiratia Inimii.

Respiratia Inimii se bazeaza pe doua instrumente esentiale: respiratia constienta, ca mod de a ne conecta cu spatiul sacru al inimii si de a intra in starea de Prezenta, si tehnici de deschidere a inimii ca centru energetic fundamental al fiintei.

15 august 2014

ora 11.00 – 14.00 -  Vindecare emotionala si coaching : Despre ranile emotionale si auto-sabotare;

17.00 – 20.00 – Conectarea cu ghizii personali si ingerii

Un proces interior complex, de trezire a naturii divine a fiecaruia, a maestrului interior, conexiunea cu entitatile angelice avand ca principal scop vindecarea emotionala, fizica si spirituala.

16 august 2014

11.00 – 14.00 – ora 6.00 – 6.30 – Meditatia la rasaritul soarelui;

ora 6.30 – 7.30 – Meditatie activa si sundao;

11.00 – 14.00 -  Vindecare emotionala si coaching : Regresie si re-programare;

17.00 – 20.00 – Quan Yin – meditatie si  initiere, diplome si lansarea dorintelor ;

17 august 2014

10.00 – 12.00 – Meditatie si discutii tematice.

Optional sesiuni individuale de evaluare prin biorezonanta si bazi (astrologie chineza).

Sesiunile de lucru te vor ajuta :

– sa constientizezi ranile emotionale si auto-sabotarea;
– sa intelegi cum sa ramai conectat cu gandurile;
– sa dobandesti mai multa claritate despre viata ta;
– sa inveti sa iti dobandesti pacea interioara de care ai nevoie;
– sa iti recapeti viziunea si increderea in sine;
sa manifesti starea de constiinta cu bucurie;
- sa revii la o stare liniste, impacare si fericire, care este fundamentul pe care se construiesc toate celelalte stari sufletesti

Tabara se adreseaza tuturor, nu este necesara initierea sau cunoasterea tehnicilor mai sus mentionate.

Locatia : Vila este situata pe o colina, in zona Branului si are o priveliste incantatoare spre Masivele Bucegi, Postavarul, Piatra Craiului, Magura Codlei, si Cetatea Rasnov. O locatie care ne va bucura simturile, unde vom hrani inima cu bucurie si abundenta de lumina.

Costuri : 800 lei/pers, pretul include seminariile, cazare 4 nopti/ 5 zile loc in camera dubla cu mic dejun.

*Pret pentru persoana insotitoare(fara participare la seminarii): 300 lei cazare cu mic dejun inclus.

**Transportul pana la/ de la locatia hotelului NU este inclus.

Persoanele care vor dori sa participe :

  • Vor achita un avans de 50% din suma totala pana la 31 iulie 2014 in contul SC Infolight srl, IBAN: RO16RNCB0285122216070001 RON, deschis la BCR Unic Bucuresti, iar diferenta de 50% va fi achitata in numerar, in data de 13 august 2014.
  • Inscrieri pentru participarea la TABARA la tel: 0752 18 77 52 sau e-mail : karyn.taulescu@yahoo.com.
  • Detaliile organizatorice vor fi comunicate prin email participantilor care vor solicita participarea la acest eveniment.

Va astept cu drag!

 

Sa nu renunti niciodata

10464032_684532408286877_6939415003637602275_n
“Doamne”, am intrebat. “Poti sa-mi dai un motiv bun ca sa nu renunt?” Raspunsul lui Dumnezeu m-a luat prin surprindere…

“Uita-te in jur”, a spus. Vezi feriga si bambusul?
“Da”, am raspuns.

Cand am plantat semintele de feriga si de bambus, am avut mare grija de ele. Le-am dat lumina, le-am dat apa. Feriga a crescut repede din pamant. Verdele ei stralucitor a acoperit pamantul. Cu toate acestea, din semintele de bambus nu a iesit nimic. Insa nu am abandonat bambusul.

In cel de-al doilea an, feriga a crescut si mai mare, si mai bogata… Din nou, din samanta de bambus nu a iesit nimic. Insa nu am abandonat bambusul, a spus.

In cel de-al treilea an, tot nu iesea nimic din seminta de bambus. Insa nu am abandonat bambusul.

In cel de-a patrulea an, iarasi, din samanta de bambus nu iesea nimic. Dar nu am vrut sa renunt, a spus.

“Apoi, in cel de-al cincilea an, o mladita a iesit din pamant. Comparativ cu feriga, era in mod evident mica si insignifianta… Insa dupa numai 6 luni, bambusul s-a inaltat pana la 30 de metri inaltime.

In toti acesti cinci ani, bambusul si-a dezvoltat radacinile. Radacinile sale au crescut. Aceste radacini l-au facut puternic si i-au oferit lucrurile de care avea nevoie pentru a supravietui. Nu as da niciuneia dintre creatiile mele o provocare careia nu ar putea sa-i faca fata.”

M-a intrebat. “Stiai, copilul meu, ca in tot acest timp in care te-ai luptat, de fapt ti-ai dezvoltat radacini?” “Nu as abandona bambusul. Nu o sa te parasesc nici pe tine niciodata.”

“Nu te compara cu ceilalti”, a adaugat. “Bambusul a avut un scop diferit fata de feriga. Cu toate acestea, ambele alcatuiesc cea mai frumoasa padure”.

“Va veni si timpul tau”, mi-a spus Dumnezeu. “Te vei inalta.”

“Cat de sus o sa ma ridic?”, am intrebat.

“Cat de sus se va inalta bambusul?”, a intrebat la randul sau.

“Atat de sus pe cat poate?”, am intrebat. “Da”, a spus. “Cinsteste-ma inaltandu-te cat de sus poti.”

Am plecat din padure si m-am intors cu aceasta poveste. Sper ca aceste cuvinte te pot ajuta sa vezi ca Dumnezeu nu te va abandona niciodata si nu va renunta niciodata la tine.

Niciodata, niciodata , niciodata sa nu renunti in viata.

Nu ii spune lui Dumnezeu cat de mare este problema, spune-i problemei cat de mare este Dumnezeu.

autor necunoscut

Porţile Ierusalimului Celest

MasterPostCard11

Extras din conferinta minunata a maestrului Omraam Aivanhov:

“Stă scris în Apocalipsă: “Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din Cer, de la Dumnezeu… Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi douăsprezece Îngeri şi nume înscrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi… Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar”.

Veţi spune: “Cum să fie făcută fiecare poartă dintr-o singură perlă ? Ar trebui să existe stridii gigante pentru a produce perle de o asemenea dimensiune ! Unde se găsesc acestea ? Sunt stridii şi în Înalt ?”… Evident, aceste perle reprezintă un simbol. În ştiinţa ezoterică perla simbolizează puritatea şi ea este consacrată lunii prin analogie cu puritatea lunii.

Rolul unei porţi este de a permite trecerea dintr-un loc în altul, dacă nu pentru fiinţele umane, cel puţin pentru curenţi, forţe sau entităţi. Această problemă a porţilor este esenţială. Apocalipsa vorbeşte despre douăsprezece porţi ale Ierusalimului Celest (din Cabală), despre cele cincizeci de porţi ale lui Binah… Iar copilul care vine pe pământ nu trece şi el printr-o poartă ? Fiinţa umană posedă, deci, şi ea porţi, şi nu numai porţi fizice, ci şi porţi spirituale. Deseori unele sunt închise, înfundate, iar puritatea face tocmai ca aceste porţi să se deschidă cu scopul de a lăsa să treacă numai entităţile celeste. Deocamdată, acest lucru nu vă este prea clar, dar aveţi răbdare… [Read more...]

Iubire, Libertate si Solitudine

3ec29426715e6930e96c70f872d80a78-d2yk72t

“Este frumos să fii singur. La fel de frumos este însă şi să fii înconjurat de oameni, să fii îndrăgostit. Cele două ipostaze sunt complementare, nu contradictorii. Atunci când vă bucuraţi dealte persoane, bucuraţi-vă la maxim. Nu vă gândiţi la solitudine. Când vă săturaţi însă de ei, retrageţi-vă în solitudine şi bucuraţi-vă la maxim de ea.

Nu alegeţi între cele două extreme. Vă va fi greu. Orice alegere va crea în voi o diviziune. In fond, de ce să alegeţi numai una din cele două atitudini, când le puteţi avea pe amândouă? întreaga mea învăţătură constă din două cuvinte: „meditaţie” şi „iubire”. Meditaţi, pentru a putea simţi tăcerea infinită, şi iubiţi, pentru ca viaţa voastră să devină un cântec, un dans, o sărbătoare. Va trebui să oscilaţi între cele două extreme, şi cu cât vă veţi mişca mai uşor, fără efort, cu atât mai frumoasă va deveni viaţa pentru voi. Aceasta a fost una din marile opţiuni pe care a trebuit să le facă omul de-a lungul timpului.

Ce să aleagă: meditaţia sau iubirea, solitudinea sau relaţia, tăcerea sau sexul? Numele diferă, dar problema este aceeaşi, şi omul a suferit mult din cauza ei, pentru că nu a înţeles-o corect. Cei care au ales relaţia de cuplu sunt numiţi oameni de lume. Cei care au ales solitudinea sunt numiţi călugări, sihastri, oameni retraşi în afara lumii. Ambele categorii suferă, căci au ales doar o jumătate de cale, şi orice jumătate tânjeşte după cealaltă. Nu poţi fi sănătos, perfect, fericit, decât în totalitate. Jumătatea este nefericită, pentru că cealaltă jumătate o sabotează, doreşte să se răzbune. Ea nu poate fi distrusă, căci este propria ta jumătate! Este o parte esenţială din tine. Nu este ceva accidental, la care poţi renunţa.

Ar fi ca un munte care se decide să renunţe la văile din jurul său. în realitate, fără văi un munte nu poate exista. Ele fac parte integrantă din fiinţa muntelui. Văile şi muntele sunt complementare. Dacă muntele ar încerca să renunţe la văi, nu ar mai exista nici el. Dacă o vale ar încerca să renunţe la munte, ar dispărea. Tot ce pot face muntele şi valea este să pretindă că există singure, că cealaltă parte nu există. Poţi ascunde valea, o poţi arunca în profunzimile subconştientului tău, dar ea va continua să existe, căci nu poate fi distrusă. însăşi natura ei este existenţială. în realitate, muntele/valea este o singură unitate. La fel sunt iubirea/ meditaţia, relaţia/solitudinea. Muntele solitudinii nu se poate înălţa decât deasupra văii relaţiei.

Nu te poţi bucura de solitudine decât dacă te-ai bucurat de relaţie. Relaţia este cea care creează necesitatea solitudinii. Este ca un ritm interior. Atunci când ai o relaţie foarte profundă cu cineva, în interiorul tău apare dorinţa de a rămâne singur. Te simţi epuizat, obosit, consumat. Este o oboseală plăcută, fericită, dar orice pasiune conduce la oboseală. A fost minunat să fii alături de altcineva, dar acum doreşti să rămâi singur, ca să te aduni, să te reverşi din nou, să îţi regăseşti rădăcinile în interiorul fiinţei. [Read more...]

Joao De Deus

Foto4

Printre vindecătorii celebri din întreaga lume, cele mai cunoscute cazuri sunt cel al “profetului adormit”, Edgar Cayce şi cel al lui Jose Arigo, care vindeca în stare de transă. Tot în linia acestora se înscrie şi Joao Teixeira da Faria, cunoscut sub numele de Joao de Deus (Joao al lui Dumnezeu), din Brazilia, considerat a fi cel mai mare vindecător în viaţă. Se estimează că a tratat, direct sau indirect, aproximativ 10 milioane de oameni în ultimii 40 de ani.

Joao oferă tratamente gratuite în micul său spital ce seamănă mai degrabă cu un sanctuar, situat în oraşul Abadiania, Goias, în Brazilia – la 130 km de capitala Braziliei. Spitalul, cunoscut sub numele de Casa de Dom Ignacio, este deschis trei zile pe săptămână, miercuri, joi şi vineri. Jurnalistul Robert Pellegrino-Estrich, care a scris o carte intitulată “The Miracle Man” (Omul miracolului) despre viaţa lui Joao, relatează experienţa sa personală la Casa de Dom Ignacio:

“Veneau aici cu miile. Bolnavi, infirmi, consideraţi incurabili de medicina alopată, se adunau cu toţii în acest orăşel din Brazilia centrală. Suportau lungi zboruri internaţionale, călătorii obositoare cu autobuzul spre Abadiania, situat pe înălţimile platoului Braziliei centrale. Îi aducea speranţa că vor fi vindecaţi printr-un miracol de Joao Teixeira de Faria … omul pe care ei îl numesc Joao al lui Dumnezeu.

El curăţă răzuind cu un cuţit cataracte şi tumori ale ochiului, elimină cancerul de sân cu o mică incizie şi-i face pe cei ologi şi paralizaţi să umble din nou, cu o simplă atingere a mâinii sale. Drept mărturie tăcută a suceselor sale, într-o cameră de meditaţie se află o grămadă de cârje, proteze şi scaune cu roţi, de care posesorii nu mai aveau acum nevoie.

Centrul se deschide la 6 dimineaţa. Bolnavii îşi iau numerele de ordine în timp ce cameramanii îşi pregătesc echipamentele pentru a filma activităţile zilei. Într-una din camere, Joao se pregăteşte. Rita, dentistă şi asistentă voluntară a lui Joao, care la rândul ei fusese vindecată de o boală incurabilă, afirmă că el poate chema mai bine de 34 de entităţi – medici, care îi folosesc corpul pentru a realiza operaţii chirurgicale uluitoare şi vindecări miraculoase. Joao este un medium care operează în stare de transă, explică ea, care nu îşi aminteşte nimic din ce se petrece cât timp spiritele se manifestă prin el. Entitatea principală care conduce operaţiunile de vindecare se numeşte Dom Ignacio, de aceea numele centrului de vindecare este Casa De Dom Ignacio. La ora 7:30 deja îl aşteaptă 600 de oameni.În curând el va rosti o simplă rugăciune şi va primi entitatea să se manifeste prin el.

Urmat de asistenţii care aduc truse cu instrumente chirurgicale, Joao se mişcă încet, în stare de transă. Anestezia şi sterilizarea sunt realizate în mod invizibil de către entităţile- medici, fapt care îi uluieşte pe toţi medicii veniţi să observe acest fenomen. Trebuie să remarcăm că, în 35 de ani, nu a existat nici un caz de septicemie la Casa de Dom Ignacio.

În timpul dimineţii am asistat la operaţii care sfidau logica. Atingând capul unei femei care avea o tumoare mare la stomac, el a ridicat bluza acesteia pentru a arăta o incizie proaspăt cusută, de aproximativ 10 cm. Două ore mai târziu, femeia se simţea foarte bine şi era bucuroasă să arate tuturor incizia. “Uite, tumoarea s-a dus, zicea ea, mă duc acasă să pregătesc cina!”

Unele dintre operaţii sunt total neortodoxe. Astfel, cu un forceps lung şi un pămătuf de bumbac (sau vată), el realiza operaţii asupra nasului, răsucind forcepsul adânc în cavitatea sinusurilor. Mi se spune că el poate realiza 28 de operaţii diferite prin această tehnică. Poate părea înfiorător pentru cei care privesc, însă pacienţii abia dacă resimt o senzaţie uşoară de jenă. Un bărbat pe care l-am intervievat declara că a avut 6 oase ale piciorului rupte care au fost vindecate de Joao. O operaţie la fel de imposibilă medicinii actuale se realiza prin curăţarea ochiului cu un cuţit de bucătărie (la fel proceda şi Jose Arigo). Pe lângă îndepărtarea tumorilor oculare şi a cataractelor, Joao vindeca şi alte părţi ale corpului prin curăţirea ochiului la modul descris. Invitat să văd de aproape această operaţie incredibilă, am putut sesiza o mică lumină albăstruie care emana din vârful cuţitului. Această lumină pătrundea adânc în iris şi părea să se dividă în mai multe degete albe. Aşa cum am mai menţionat, nu se foloseau nici un fel de anestezice sau antiseptice la aceste operaţii. Inciziile nu produceau nici o sângerare, fapt ce îi uimea pe medici şi pe oamenii de ştiinţă, care nu pot explica aceasta.

Am fost prevenit de un asistent să fiu atent la un fenomen cu totul miraculos: “operaţii invizibile simultane” care aveau loc printre oamenii din mulţime, în timp ce el opera. Chiar şi aşa, nu am fost pregătit pentru frecvenţa de apariţie a acestui fenomen neobişnuit. Oamenii cădeau ca muştele în jurul meu. “Prindeţi-l pe acela!” spunea Joao, făcând o pauză în timpul unei operaţii dificile pe ochi, arătând undeva în mulţime. “Mai este unul acolo. Duceţi-i în camera de convalescenţă”, spunea el cu multă compasiune. Acestea erau cu adevărat vindecări miraculoase.

Am putut vedea, cu uimire, cum un om ţintuit de 50 de ani în scaunul cu rotile s-a ridicat şi a mers după o simplă atingere a picioarelor sale. Ajutat de asistenţi, el s-a îndreptat spre camera convalescenţilor, căruciorul devenind acum pentru el un accesoriu inutil.

M-am dus şi eu în acea cameră pentru a cerceta cazurile de acolo. Camera mirosea a curat şi a steril, fără să aibă totuşi mirosul de chimicale din spitale. Era un aer spiritual acolo. Am căutat câteva din cazurile de “operaţii simultane”, pentru a vedea cum se vindecaseră. Aici, foşti bolnavi de cancer fără speranţă de viaţă, cu pietre la bilă, hernii, cataracte, artrite cronice, leucemii, afecţiuni cardiace sau cu multe alte boli fără diagnostic – toţi erau acum somnoroşi, dar calmi şi mulţumiţi. Toţi cu care am vorbit fuseseră operaţi cu succes. Unui om care nu putea să se aşeze sau să se întoarcă fără ajutor Joao i-a făcut o mică incizie între umeri. Imediat a putut să se întoarcă şi să se aşeze singur. Era atât de bucuros încât plângea în timp ce povestea despre miraculoasa sa vindecare.

Casa conţinea alte trei camere mari. Una dintre ele este camera de meditaţie unde 30 sau mai mulţi mediumi îmbrăcaţi în alb sunt cufundaţi în stare profundă de meditaţie. Aceasta pentru a genera un puternic câmp energetic vindecător. În camera următoare se aflau alţi 60 de mediumi voluntari.

Lungul şir de pacienţi trece prin centrul acestei camere pentru a primi tratamentul sau prescripţiile de la mediumul Joao, prin care se manifestă acum o entitate-medic din plan astral. Aceasta “scanează” fiecare persoană şi îi “vede” problema. Pentru mulţi, el scrie reţete cu plante, într-un stil stenografic aparte. Cei care au necesită operaţii sunt îndrumaţi într-o cameră specială unde se desfăşoară operaţiile chirurgicale importante şi tratamentele prelungite. În timp ce vorbeşte, mâna sa, părând separată de stăpânul ei, scrie cu rapiditate pe un carnet. O altă reţetă, alte instrucţiuni, şi şirul merge mai departe. Un inginer, care a venit mai întâi cu fiica lui în căutarea unui remediu pentru o boală dureroasă ce îi afecta picioarele, îmi spune că mediumul va rămâne până când toţi cei veniţi vor fi trataţi, uneori până noaptea târziu.

Joao Teixeira este un om de origine umilă care îşi dedică trei zile săptămânal pentru vindecare semenilor săi, fără a cere nici un fel de recompensă pentru aceasta. Întreaga sa fiinţă emană o nesfârşită compasiune şi o forţă interioară deosebită. El rosteşte puţine cuvinte, dar vocea sa profundă atrage atenţia.

Născut într-o familie săracă, el a fost obişnuit de mic cu foamea şi cu lipsurile de tot felul. La vârsta de 16 ani şi-a descoperit extraordinarul dar de a vindeca, în urma unei viziuni în care i-a apărut o femeie care l-a îndrumat către cea mai apropiată biserică. Ajuns acolo, nu-şi mai aminteşte ce s-a petrecut cu el în următoarele câteva ore, dar când şi-a recăpătat cunoştinţa a aflat că realizase operaţii miraculoase. De atunci a continuat să vindece timp de 38 de ani, în pofida persecuţiilor necontenite. O mare parte din tinereţe a trăit ca un pribeag, călătorind din oraş în oraş, vindecând oamenii şi trăind din donaţiile lor (care constau în hrană şi alimente). Poliţia l-a hărţuit constant, bătându-l şi închizându-l. Chiar şi astăzi, când are atâtea cazuri vindecate, în pofida compasiunii şi a dăruirii sale necondiţionate pentru miile de bolnavi care îi cer ajutorul, inamicii săi caută să-l discrediteze. Uluitor, el chiar îi tratează pe mulţi dintre aceştia – medici şi poliţişti – de bolile lor considerate incurabile de medicina clasică. Clerici, rabini şi călugăriţe din întreaga lume au scris mărturii despre vindecările sale miraculoase.

Cel sărac şi cel faimos sunt la fel primiţi. Printre aceştia din urmă, se numără şi actriţa Shirley MacLaine, căreia i se spusese că nu va mai putea dansa. Joao i-a vindecat picioarele a căror boală era cauzată de o tumoare la stomac. Mii de mărturii sunt îndosariate alături de grămezi de articole decupate din ziare şi scrisori personale de mulţumire. Se estimează că a vindecat mai mult de 15 milioane de oameni în aceşti 38 de ani. Rapoartele oamenilor de ştiinţă din întreaga lume susţin vindecările miraculoase ale tuturor bolilor cunoscute sau necunoscute, incluzând cancere incurabile, lupus şi 139 de cazuri de SIDA. Cu toţii veneau la Casa de Dom Inacio mai degrabă sceptici, dar plecau convinşi că Joao este un fenomen paranormal autentic al medicinii.

Bolnavii nu plătesc tratamentul. Dacă sunt prescrise plante, ei plătesc doar costul acestora (câţiva dolari). Ei sunt hrăniţi la prânz cu o supă consistentă, pâine şi ceai, care le sunt oferite gratuit. În săptămâna dinainte de a ajunge eu, Joao tratase şi hrănise peste 15.000 de oameni în trei zile! El şi ajutoarele sale voluntare au lucrat fără oprire până la 14 ore zilnic. Se spune că tratează şi operează într-o săptămână atâţia oameni cu maladii majore câţi se tratează într-o lună la cel mai mare spital occidental.

Ca şi în cazurile altor vindecători dinaintea sa – Edgar Cayce, Ze Arigo şi englezul Harry Edwards, vindecările sale miraculoase dau speranţă celor cu boli în stadii terminale, care au epuizat toate metodele medicinii moderne. Joao este dovada vie a existenţei lui Dumnezeu, pe care nici cei mai sceptici nu o pot nega. O călătorie la sanctuarul său este o experienţă spirituală înălţătoare chiar şi pentru cei complet sănătoşi.”

Un material care sper sa va fie de folos.

Iisus si Iuda

hqdefaultIn urma cu cateva secole, un celebru artist a fost angajat pentru a picta interiorul catedralei dintr-un oras sicilian. Subiectul lucrarii era viata lui Hristos. Vreme de multi ani, maestrul a lucrat fara incetare si, in cele din urma, lucrarea era gata, cu exceptia a doua importante portrete: cel al lui Iisus copil si cel al lui Iuda. Pictorul a cautat peste tot, in lungul si in latul Siciliei, modelele potrivite pentru aceste esentiale portrete.
Intr-o zi, in vreme ce se plimba prin oras, atentia i-a fost atrasa de cativa copii ce se jucau in strada. Printre ei, era un baiat de 12 ani, a carui fata l-a tulburat pana in strafundul sufletului. Inaintea lui se afla o imagine coplesitoare a puritatii, dar si a puterii de a elibera oamenii de suferinte si amagiri. A luat copilul cu el la catedrala si, timp de cateva saptamani, zi de zi, baiatul a stat nemiscat pana cand portretul lui Iisus copil a fost desavarsit.
Pictorul nu reusea insa sa gaseasca nici un barbat ale carui trasaturi sa redea cat mai expresiv infatisarea lui Iuda. A ajuns chiar pana acolo incat sa ofere o mare recompensa acelui om care ar fi putut sa ii ofere modelul unei figuri incarcate de toate pacatele omenirii. Nu s-a resemnat nici o clipa si a continuat sa umble de colo colo, prin satele si catunele italiene. Cautarile lui au durat saptamani, luni, ani..
Dupa mult timp, pe cand isi ineca amarul in bautura intr-o taverna, a fost surprins de o aparitie infioratoare. Un barbat cu o fata inspaimantatore, plina de zbarcituri si cicatrici, a pasit pragul carciumii si a inceput sa se milogeasca pentru un pahar cu vin. Fata lui parea sa fie o oglinda a tuturor viciilor umane. Traversat de o bucurie fara margini, artistul l-a apucat de brat pe cersetor si l-a indemnat: “Vino cu mine si iti voi cat vin doresti!”
Zi si noapte, pictorul nu si-a scapat din ochi modelul si a lucrat febril la finalizarea capodoperei sale. Pe masura ce inainta in munca, s-a petrecut insa o transformare profunda in atitudinea barbatului ce ii statea in fata. O stranie tensiune a pus stapanire peste el si i-a indepartat expresia indobitocita si resemnata pe masuta ce isi atintea cu neliniste si oroare ochii injectati peste portretul sau ce incepea sa capete contur.
Intr-o seara, nemairezistand atmsferei incordate din biserica, artistul si-a pierdut rabdarea si a intrebat: “Ce se intampla cu tine, omule? Ce anume te face sa suferi atat de crunt?”
Barbatul si-a ingropat fata in palme oftand din greu. Dupa un timp, si-a ridicat capul, dandu-si la iveala lacrimile:

“Maestre, nu iti mai amintesti de mine? Cu multi ani in urma, m-ai ales drept model pentru portretul lui Iisus copil!”

(artistul era Leonardo da Vinci si povestea e descrisa in” Viata si invataturile maestrilor din extremul orient” de Baird Spalding)

Liberul arbitru ne da dreptul de a alege, de a opta pentru viata noastra. Cand vom deveni constienti de liberul arbitru ii vom intelege ce cei din viata noastra care ne mint, ne fura, ne tradeaza. Atunci nu ii vom mai judeca, critica, indeparta, caci singuri nu vor mai putea fi in preajma noastra, vor avea alta misiune. Cand devenim constienti de liberul arbitru, devenim constienti de intreaga noastra fiinta.

Azi in drum spre casa vorbeam in gand cu Dumnezeu, eu Ii spuneam : Doamne, nu voi mai avea dorinte! Voia Ta e Voia Mea! dar cand sa traversez in fata mea pe un panou scria : Poti iubi! :) zambesc si merg mai departe, si continui dialogul : Doamne dar unde este limita dintre puritate si pacat? raspunsul a venit l-a fel de repede : “Asa s-au simtit Adam si Eva” (un alt panou publicitar)….. Asadar multumesc celor ce fac reclame inspirate :)

Cioplitorul de stele

10320423_722376267820326_6128388598415995492_n

(reeditare din 14 februarie 2010)

Se spune ca departe, incat si gandului ii era greu sa ajunga pana acolo, traia un cioplitor de stele. Numele lui era Ain. Lui i se daruise la nastere un har fara de seaman: sa ciopleasca ca nimeni altul. Si, pentru ca mainile lui ai erau atat de maiastre s-a hotarat ca el sa ciopleasca stele. De mii de ani, Ain cioplea si faurea stele asa cum sufletul ii soptea si, tot ce mainile atingeau, era neasemuit.

Iar stelele nu erau facute nici din marmura, nici din pietrele pretioase cunoscute pe pamant. Stelele erau cioplite de Ain din Lumina. Cerul devenea pe zi ce trece tot mai frumos – asemeni unei gradini inflorite.

Fiecare stea cioplita de Ain avea un sunet. Bolta Cerului devenise o simfonie divina si fiecare stea avea parfumul ei.

Asa ca cine se plimba pe cararile Cerului, devenea pe nesimtite mai bun, mai iubitor si mai drept, pentru ca frumusetea – care il inconjura din toate partile – ii transforma inima.

Ain isi avea atelierul pe o stea care stralucea ca o nestemata si al carui izvor se afla in mana Creatorului. Fiecare zi care trecea era o bucurie pentru el, pentru ca in fiecare zi mainile lui modelau Lumina, dandu-i forma unei stele.

Dar veni o zi in care mainile lui nu mai cioplira nimic si Ain se simti trist si singur. Ii lipsea ceva… Degeaba incercara stelele sa-l incante. Ain ii privea pe toti cu iubire, dar ochii ii erau tot mai tristi, iar mainile ii erau neputincioase. Intr-o noapte, a fost trezit de o melodie cum nu mai auzise. Isi duse mana la piept, unde simtea o arsura si-si dadu seama ca inima ii era cea care murmura melodia aceea nemaiauzita.

O caldura nedefinita se zbatea in adancul fiintei sale. Nelinistit, lua dalta si se apuca de lucru. Alese cu atentie Lumina cea mai stravezie si incepu sa ciopleasca o stea. Dar lucrul nu-l multumea. Nu reusea sa faca ce sufletul lui tanjea. Simti ca inima il doare atat de tare, incat isi duse mainile acolo, incercand sa-si aline durerea. Causul palmelor i se umplu de o Lumina mai scanteietoare decat roua soarelui. Ain se trezi ca tine in mana o bucatica din inima lui. Mainile se grabira sa ciopleasca Lumina aceea vie, tulburatoare. Dar, ciudat! In loc sa ciopleasca o stea, asa cum le invatase Ain, mainile cioplira… o fata, cu ochii migdalati si parul numai inele! O fata cum numai dorul inimii lui putea naste.

Ain o privea tulburat si ochii i se umplura de lacrimi cand o simti vie. Era facuta din sufletul lui! Si un cer inflori in el cand ii auzi glasul. [Read more...]

Inspir

579229_632127056860746_774893063_n

există mai multe lucruri care ne fac frică decât lucruri care ne fac rău”Seneca

“Un proverb spune că frica de rău face mai mult rău decât răul în sine. Şi Seneca afirma chiar că „există mai multe lucruri care ne fac frică decât lucruri care ne fac rău”. Or, perioada actuală se dovedeşte a fi propice angoaselor de toate felurile în ce priveşte slujba, viitorul, sănătatea planetei şi a locuitorilor ei, devenirea democraţiei, tensiunile naţionale, internaţionale, familiale şi profesionale.

Această nelinişte omniprezentă făcută dintr-un astăzi instabil şi din perspectiva zilelor de mâine care deziluzionează creează un climat nefast care ne poluează capacităţile de acţiune şi de reacţie. Se ştie că frica este un prost sfătuitor: ea ne face slabi şi indecişi în situaţii pe care, dimpotrivă, ar trebui să le înfruntăm cu un spirit senin, cu privirea clară, cu curajul bine susţinând corpul din interior. Frica şi stresul fac casă bună şi ne strică vieţile cu totul. Aceştia sunt primii noştri vrăjmaşi, cei pe care trebuie să-i combatem în cotidian, cu vigilenţă şi determinare.

Câteva mici trucuri pentru a contrabalansa spaimele noastre cronice. Mai întâi, a învăţa să respirăm: de îndată ce ne simţim perturbaţi, şi chiar panicaţi, să remarcăm cum respiraţia se blochează şi să o facem din nou fluidă, amplă, reală; a respira conştient are un efect salutar de îndată ce gânduri mohorâte sau negre ne invadează. Apoi, să ne acordăm momente personale de realimentare şi de calmare a sarabandei de activităţi, conversaţii, emailuri şi alte solicitări din această cursă nebună care ne poartă vieţile.

De fapt, este vital să ne înlesnim momente de pauză pentru a ne regăsi calmul şi a practica un anumit exerciţiu care să ne aerisească, în sens propriu cât şi în sens figurat. Puţin contează activitatea – meditativă, sportivă, culinară, ludică -, fiecare trebuie să o aleagă pe cea care îi face bine şi îl ancorează în corpul său. A pune jos povara preocupărilor noastre – ceea ce nu înseamnă a fugi de ele – ne aduce o nouă percepţie a lucrurilor şi a evenimentelor, aşa cum ne-am urca pe înălţimi pentru a respira aerul pur de pe culmi. O parabolă orientală compară de altfel orice act de meditaţie şi de concentrare, pasiv sau activ, cu un munte. Acesta este înconjurat de nori: e vorba de agitaţiile noastre mentale şi emoţionale. Dar vântul, cel al respiraţiei noastre, destramă norii şi face să apară cerul albastru.

Descartes spunea că se află în noi o „conştiinţă care ne face să luăm cunoştinţă de conştiinţa noastră”; această formulă, pe care ar aproba-o un maestru zen, ne invită să ştim să regăsim în noi zona de calm care este dincolo de toate fricile noastre.

Fiecare dintre noi conţine comori de inventivitate, de gentileţe, de iubire, calităţi multiple care nu ne cer altceva decât să iasă la lumina zilei. În termeni personali, ce facem noi în realitate pentru a trezi la viaţă toate aceste potenţialităţi îngropate în noi?”

Marc de Smedt

Cerul din noi

10274300_663756730364445_1071376283758514368_n

O poveste turceasca spune ca a fost odata o vrabiuta care, atunci cand tunetul vestea furtuna, se culca pe pamant si-si ridica piciorusele spre cer.

- De ce faci asta, a intrebat-o vulpea?
- Ca sa ocrotesc pamantul, care adaposteste atatea vietuitoare! a raspuns vrabiuta. Iti dai seama ce s-ar intampla daca s-ar prabusi cerul? Asa ca ridic picioarele ca sa-l sprijin.
- Si crezi ca poti sa sprijini cerul asta urias cu piciorusele tale prapadite?!

- Fiecare cu cerul lui, a spus vrabiuta.

Preluat din Cufarul Monicai.

Calea spre Lumina

Mother-and-Daughter-Yoga-04

Viața este simplă. Ești ceea ce gândești. Primești ceea ce dăruiești.Puterea omului începe cu vorba nerostită, gândul, asemeni seminței care încolțește și care prinde viață fără să se vadă. Lumina o ridică, pământul o hrănește, apa îi dă vigoare și vântul o împrăștie.

Precum fulgerul crează lumină și din lumină apare focul care cuprinde toate lucrurile din jur, așa este și gândul omului, el trece în vorba și apoi în fapta sa, influențând și creând viitorul. Lumina omului este gândul său. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar voința omului aprinde focul prin care iau naștere toate cele ce există în jurul său. Așa cum apă cu apă se adună, iar împreună puterea lor este mai mare, așa cum un firicel de apă crește și crește, devenind tot mai mare și nimic nu îl poate opri să ajungă la destinație, tot așa este și gândul cel bun, el își face loc printre stânci și obstacole și nimic nu îi mai poate sta în cale. Însă trebuie ca gândul să ne fie limpede și să știm unde trebuie să ajungă, căci Universul ne sprijină în orice gând pe care îl avem și în care credem. Dar atenție! Gândurile noastre sunt o reflexie a credințelor și a educației noastre. Dacă ele presupun atitudini și crezuri de genul: ”așa ceva nu se poate”, ”așa ceva nu există”, ”asta nu pot să fac”, sau ”nu merit”, la care se mai adaugă frica, atunci ele vor intra în contradicție cu însăși ideia de a ne crea o viață mai frumoasă, mai bună, echilibrată și sănătoasă, plină de dragoste și nu vom mai putea obține ceea ce ne dorim. Deci să nu lăsam ca teama, îndoiala sau gândul cel rău să ne cuprindă, să fim deschiși, încrezători și plini de speranță. Toate evenimentele pe care le-am trăit de-a lungul vieții noastre, până în prezent, nu sunt decât consecința gândurilor, sentimentelor și crezurilor noastre din trecut.

De ieri, de săptămâna trecută, de luna trecută, din anii din urmă. Dar trecutul e trecut, nu mai poate fi schimbat. Așa că acum este momentul să alegem, să ne schimbăm și să credem în ceea ce facem și în ceea ce spunem. Nimic nu poate fi făptuit fără lumină și tot ce vine din Lumină prinde viață și ia ființă. Drumul spre Lumină nu este deloc ușor și este presărat cu nenumărate obstacole, unele create de către noi înșine și alte ridicate de către Ceilalți. Dar dacă nu vom uita că:

- în cel mai profund întuneric există un licăr de lumină, dar în cea mai puternică lumină nu există pic de întuneric;

- lumina răzbate mai mult decât poate răzbi întunericul;

- iubirea poate cuprinde mai mult decât ura;

- cel ce este sus vede mai mult decât cel ce este jos;

- iar puterea care unește este mai mare decât puterea care dezbină;

și ne vom înarma cu rabdare, credință, înțelepciune, dragoste și perseverență vom răzbate.

Calea spre Lumină presupune:

  • Să trăiești în Adevăr și pentru Adevăr, să îl cultivi, să îl iubești și să lupți pentru el, pentru că numai astfel poți lua decizii corecte, poți face fapte bune și trăi frumos viața.
  • Să iubești viața și să respecți toate formele de viață ca fiind creații ale Divinității. Să conștientize-zi zilnic că viața este bunul cel mai de preț și să îți creezi o viață mai bună, plină de bucurii, fericire, adevăr, dragoste, libertate și armonie.
  • Să dovedești iubire, pasiune și înțelepciune în tot ceea ce faci. Să te dăruiești din tot sufletul.
  • Să fii spiritual și să iubește iubirea, căci a fi spiritual înseamnă a trăi în iubire și adevăr și pentru iubire și adevăr.
  • Să înveți din tot ceea ce îți oferă viața și mai ales să înveți să înveți pentru a putea evolua. Să fii plin de răbdare și înțelegere, să fii visător, vizionar și deschis la nou. Să treci dincolo de bariere!
  • Să cultivi credința, dragostea, adevărul, cunoașterea, înțelepciunea, echilibrul, speranța și curajul pentru a te desăvârși pe tine cât și pe cei asemeni ție, pentru a evolua împreună spre binele tuturor.
  • Să fii cumpătat căci astfel nu vei duce lipsă de nimic, căci creanga prea plină de rod este lesne ruptă de vânt.
  • Să fii modest, căci cu cât te ridici mai mult cu atât trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este egală cu cea a coborârii. Cu cât copacul e mai falnic cu atât trebuie să aibă rădăcinile înfipte mai adânc căci altfel îl va pune vântul la pământ.
  • Să te ferești de minciună și de vorbe deșarte, căci ele sunt pentru mintea și sufletul tău precum praful drumului care îți intră în ochi și te orbește.
  • Să nu judeci oamenii după aparențe, după puterea lor, după averea lor, după frumusețe sau după vârstă, căci toți au pierdut ceva ca să dobândească altceva. Cel bogat este sărac în liniște, cel puternic este slab pentru altul, cel frumos poate fi urât pe dinăuntru, cel în vârstă poate fi tânăr în spirit.
  • Să nu fii arogant și disprețuitor, căci aroganța și disprețul alungă iubirea. Și nu există om mai josnic și mai periculos decât omul care nu mai are iubire, căci și-a pierdut Lumina.
  • Să nu te grăbești și să forțezi lucrurile, căci fructul copt este ușor de cules, dar cel necopt este greu de luat, iar dacă tragi prea tare de ramură riști să fii lovit.
  • Să nu fii lacom, căci lăcomia duce la pierzanie.
  • Să nu fii rău, căci răutatea se întoarce.
  • Fii bun cu semenii tăi, adu-le mulțumire, dragoste, lumină și căldură și într-o zi vei descoperi că ele au înflorit în inima și sufletul tău.
  • Să nu fii indiferent la lucrurile din jurul tău, căci indiferența înseamnă lașitate.
  • Să nu te lași pradă disperării atunci când te simți neputincios și lovit, ci mai degrabă caută să te folosești de situație pentru a merge înainte și a reusi pe viitor, căci în orice fruct ai și sămânța și în orice necaz există și un strop de bine. Caută-le!
  • Să fii conștient de faptul că nu întâplător te-ai născut acum și aici, că ai o misiune de îndeplinit și să îți asumi rolul de co-creator al vieții și Universului în care trăiești. Să îți asumi responsabilitatea asupra gândurilor, sentimentelor, vorbelor și faptelor tale și a valorilor pe care le reprezinți și în care crezi, cât și asupra vieții și sănătății tale.
  • Să dai dovadă oricând de demnitate și onoare. Fii semeț și de neclintit ca muntele. Să nu te lași calcat în picioare, umilit sau înlănțuit căci ești o ființă umană. Te-ai născut liber și trebuie să rămâi liber. Orice ți s-ar întâmpla să nu îți trădezi crezul și camarazii și să îți rămâi credincios ție însuți.
  • Să apreciezi adevăratele valori ale Umanității și să le aperi.
  • Să pui valorile spirituale mai presus de cele materiale, conștient de faptul că aurul, banii, puterea și lucrurile așa cum vin așa și pleacă, precum după lumină vine întunericul, după tinerețe vine bătrânețe, după primăvară urmează vară, toamnă și apoi iarnă, căci așa este legea firii. Toate cele care există, se nasc, cresc și apoi se întorc de unde au plecat. (Extras din volumul ”Înainte ca întunericul să ne cuprindă”, Narciz Tasca)

Axa apa si foc

047297da04344912112573040acf9f02In filosofia chineza axa ver­ticala care leaga elemen­tul apa cu elementul foc, in­con­stientul cu constientul, cerul cu paman­­tul este reprezentata in planul sanatatii, de rinichii (apa) si inima (foc). Pe un plan su­pe­rior, axa apa-foc reprezinta evo­lutia spirituala (tre­cerea de la individ la intreg, de la egoism la altruism, de la razboi la pace si iubire).

Apa înseamna tot ce am adunat in structura noastra profunda (sub­con­stient, inconstient, arhetipuri), ceea ce mostenim de la parinti, ceea ce am invatat, dar si fri­ca si voinţa, iar in planul sanatatii, rinichiul si orga­ne­le subor­do­na­te lui, in medicina chi­neza: urechea, oasele, sfera ge­­nitala, fertilitatea. Focul, celalalt element, da directia de evoluţie, sim­­boli­zeaza spiritualitatea, sufletul, credin­ta, bucuria de a trai, iubirea, energia men­tala sau, cum spun chi­nezii, spi­ritul Shen. In planul sanatatii, focul simbo­li­zează ini­ma si intes­tinul sub­tire, dar si o a doua pe­re­che de or­gane virtuale sau funcţii: peri­card-trei focare, pre­zente in medicina chineza, si care in fiziologia mo­der­na cores­pund cu axul hipotalamus – hipofiza.

Aici se gasesc centrul reglarilor hormonale si emo­tionale, centrul foa­mei, setei, somnului, termoreglarii (ast­fel se explica de ce o tulburare emo­tionala e inso­tita de perturbarea somnului si a poftei de mancare). Exista puncte de acupunctura care reglează hipota­la­musul si hipofiza (fapt dovedit prin analize de labo­rator), există puncte care pot regla starile emotionale si glandele endocrine, dar lucru si mai important, resta­bilesc echilibrul si pofta de viata, echi­li­brand somnul, pofta de mancare si metabolismul. In ce priveste inima, ea nu poate fi afectată direct, caci aceasta ar insemna moartea, de aceea exista pericardul, denumit si “inteleptul corpului”, care protejeaza inima de socu­rile puternice, dand totusi unele semne cum ar fi pal­pitatiile si insomnia. Inima se exprima prin limba si vorbire, iar rinichiul prin ureche si ascul­tare. Asa ne “ridica” sau ne “coboara” vorbele, caci sufletul se exprima prin energia sonora a vorbelor, care ajunge prin urechi la rinichi (denumit si izvorul de ener­gie al organismului, care ne da durata vietii). Omul echilibrat si cu inima buna are vorbele pline de energie pozitiva si ne incarca organismul (ri­nichii) cu ener­gie vindeca­toa­re.

Pericardul ne ajuta sa ne cu­noastem mai bine pe inte­rior, acolo unde am de­po­zitat toate traumele emotio­nale si bucuriile. Trei-focare este echivalentul du­hului de viata care ne povatu­ieste si ne ajuta sa ne inte­gram in mediul incon­jurator. Tot trei-focare regleaza metabolismul apei si arde­rile, existand trei centri sau focare: inferior (rini­chiul si vezica uri­nara), mijlociu (stomacul si pan­creasul) si superior (cord si plaman). In functie de nive­lul la care se pro­du­ce tulburarea, este afectat organul corespunzator. Există chiar sindromul de congestie pe trei-focare, care se traduce prin acci­dente vasculare, infarct miocardic, insuficienta renala. Diagnosticul de laborator poate oferi date despre aceste afectiuni numai dupa ce ele s-au instalat, in timp ce in acupunctura exista puncte de alarma si alte semne (limba, fata, puls), care ne spun cu mult timp inainte ce se poate intampla si astfel putem preveni aceste afectiuni.

Există în acupunctură puncte cum ar fi C7 (Shenmen) care împreună cu VS6 (Neiguan) reglează pulsul, ten­siunea arteriala si oxigenarea mio­cardului, iar punctul P9 (pla­man 9) regleaza circulatia arte­riala si spasmele vas­culare. Su­ferintele inimii se mani­festa prin simptome precoce: cum ar fi palpitatii, insomnii, amorteli ale limbii, obo­sea­la, apasare in piept sau senzatie de gol, dureri pe punc­tele de alarma pe spate intre cei doi omoplati (ca­re devin dureroase uneori cu ani inainte de declansarea unei afectiuni cardiace).

images
Dintre plantele autohtone, se recomanda un ames­tec de paducel, talpa-gaştii, salvie, roinita, salcie, pa­padie; dintre plantele din medicina chineza si indiană, foarte valoroase sunt arjun, cordiceps, chitosan (flui­di­fica sangele si scade colesterolul), natokinase (deri­vat de soia cu efect anticoagulant), coenzima Q10, ome­ga 3 de sursă vegetala sau animala. Alimentele cu gust amar (carne de oaie, orez, grâu, dovleac), combinate cu ali­mente cu gust picant şi acru. Programele de relaxare, gimnastica qigong, tehnici de respiratie si eliberare emotionala sau restabilire a coerentei cardiace, pot imbunatati starea emotională si a inimii, caci nu există inima sanatoasa, intr-un organism stresat si cu o minte trista.

Pentru refacerea energiei pe rinichi, se recomanda un amestec de ienupar, afin, coacaz negru, coada-calului, mesteacan, matase de porumb, lemn-dulce; plante din farmacopeea chi­ne­za: vitex, cordiceps, ganoderma, dong quai, gol­denseal. Alimentele recomandate sunt cele cu gust sarat cum ar fi măsline, peste si mazare.

sursa dr Teodor Codlea

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 7,536 other followers

%d bloggers like this: