Izvorul Vietii

iisus

Iisus a adus Cerul pe Pamant si izvorul Iubirii de la care sufletele prind Viata. S-a daruit pe Sine Iubirii pentru ca ea sa poata fi traita aici pe Pamant. Dar omului nu i-a fost de ajuns Cerul si de atunci Il cauta peste tot mai putin inauntrul Sau, unde El inca il asteapta.

Alegem sa fim prizonieri ai iluziilor acestei lumi sau iubim si cautam calea sufletului nostru? In fata cerului orice pacatos primeste iertarea de pacate, daca a invatat pe pamant iubirea. In fiecare zi apar in viata noastra ocazii de a ne schimba, de a alege adevarul, curajul si valoarea de sine, de a binecuvanta aceasta minunata calatorie a Vietii.

Cand te vei iubi cu adevarat vei putea iubi lumea, vei fi cu adevarat Viu in viata. Cand te vei iubi cu adevarat, L-ai primit pe Iisus in inima ta si vei auzi vocea sufletului tau, care te ghideaza in Viata. Vei inflori sufletele pe care le atingi pentru ca Iubirii ii este de ajuns Iubirea.

Cat timp vei depinde de iubirea lumii fata de tine, vei fi prins in iluzia fara de sfarsit a suferintei. Vei avea continuu asteptari pentru ca ranile tale mai vechi sa se vindece. Si in tot acest timp, El te asteapta in sufletul tau pentru a-ti darui Iubirea.

Va doresc Sarbatori fericite in care Lumina sa se regaseasca in toate aspectele vietii voastre, iar Iubirea sa isi gaseasca loc in sufletul vostru pentru totdeuna! Va retrimit si un fragment drag inimii mele, din “Profetul” de Kahlil Gibran. Continue reading

Rugaciuni si invataturi

547514_498307330213387_166623172_n

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul de pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci, iată, păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără  haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăsluieşte întru noi împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă printre noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtam noi prin păcatele noastre.

Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta.

Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin.

Cuvinte de învăţătură:

“La ce ne folosesc acele vorbiri îndemânatice despre lucruri ascunse şi întunecoase, de care la ziua judecăţii nu vom fi ţinuti de rău că nu le-am cunoscut? O, Adevăr, care Dumnezeu eşti, fă să fiu una cu Tine într-o dragoste veşnică. În Tine sălăşluieşte tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toţi învăţaţii să tacă, toată făptura să amuţească în faţa Ta, grăieşte-mi numai Tu.”

“Un duh curat, simplu şi statornic nu-i niciodată împrăştiat chiar în mijlocul multor îndeletniciri, fiindcă el face totul ca să cinstească pe Dumnezeu, şi fiindcă, paşnic fiind în el însuşi, îşi dă osteneala să nu se caute pe sine în nimic.”

“Cea mai grea luptă în viaţa aceasta nu este alta decât biruirea de sine. Căci biruirea de sine duce la propăşirea binelui.”

“Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.”

“Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.”

“Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decît iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.” Continue reading

Bucuria perfecta

0_7b7b3_ab478885_L

“Pãrinte, te rog ca din partea lui Dumnezeu sã-mi spui unde e perfecta bucurie”. Iar sfântul Francisc rãspunse: “Când vom fi la Santa Maria degli Agnoli, astfel îmbãiati de ploaie si zgribuliti de frig si plini de noroi si chinuiti de foame, si vom bate la poarta asezãmântului, si portarul va veni înfuriat si va zice: Cine sunteti? si noi vom zice: Suntem doi dintre fratii vostri; si acela va zice: Nu spuneti adevãrul, sunteti doi ticãlosi care umblati înselând lumea si furând hrana celor sãraci; plecati; si nu ne va deschide, si ne va lãsa în ninsoare si apã, înfrigurati si înfometati pânã noaptea; atunci, dacã noi vom suporta cu rãbdare atâta umilintã, si cruzime, si atâta alungare, fãrã sã ne înfuriem si fãrã sã crâcnim împotriva lui, si ne vom gândi cu umilintã cã acel portar chiar ne cunoaste, cã însusi Dumnezeu îl face sã vorbeascã împotriva noastrã, o, frate Lione, scrie cã asta e perfecta bucurie. Si dacã ne vom îndârji sã mai batem la poartã, si va iesi afarã mânios, si ne va alunga ca pe niste gãinari care nu-si au locul acolo, cu mojicie si cu obrãznicie, zicându-ne: Plecati de aici, hoti de drumul mare, mergeti pe la vreun han, cãci aici nu veti mânca si nu veti fi adãpostiti; dacã noi vom îndura cu rãbdare si cu bucurie, si cu dragoste adevãratã, o, frate Lione, scrie cã aici e adevãrata bucurie. Si, dacã totusi, împinsi de foame, si de frig, si de noapte, vom mai bate, si vom chema, si vom ruga plângând amarnic ca în numele lui Dumnezeu sã ne deschidã si sã ne lase sã intrãm, iar acesta, si mai scandalizat, va spune: Ãstia sunt niste gãinari care nu-si au locul aici, eu le voi plãti dupã cum se cuvine; si va iesi afarã cu un ciomag noduros si ne va lovi peste glugã si ne va izbi la pãmânt, si ne va tãvãli bine prin zãpadã, si ne va lovi cu fiecare nod de pe acel ciomag; dacã noi vom îndura toate astea cu rãbdare si bucurie, gândindu-ne la patimile lui Christos binecuvântatul , pe care trebuie sã le acceptãm din dragoste pentru el; o, frate Lione, tine minte cã asta e bucuria perfectã. Iar pentru astãzi asta e concluzia, frate Lione. Deasupra tuturor harurilor si darurilor de la Spiritul Sfânt, pe care Christos le acordã prietenilor sãi, este acesta, de a te învinge pe tine însuti, si sã vrei sã pãtimesti din iubire pentru Christos, sã fii înjurat, dispretuit si umilit; pentru cã în toate celelalte daruri nu ne putem glorifica, pentru cã nu sunt de la noi, ci de la Dumnezeu, dupã cum zice Apostolul: Ce ai tu care sã nu fie de la Dumnezeu? Si dacã l-ai avut de la el, de ce te mândresti cu asta, ca si cum l-ai fi avut de la tine ? Dar în crucea necazurilor si a suferintelor putem sã ne mângãiem, pentru cã spune Apostolul: Nu vreau sã mã laud decât cu încrederea domnului nostru Iisus Christos.”

Întru lauda lui Iisus Christos si a Sfantului Francisc. Amin. Sa pregatim sufletele pentru venirea celei mai presus dintre Lumini.

Mark Komissarov revine in Romania

mark komissarov

MARK KOMISSAROV revine in ROMANIA

12 – 25 mai 2014

Activarea/ dezvoltarea centrului de perceptie informationala.

EDGAR CAYCE , TESLE, MESSING, DJUNA…….

Putem vedea cu puterea mintii?

Omul utilizeaza doar 1,5-3% din potentialul sau. ..

Este posibil să vedem altfel decat cu ochii fizici?

Studiile medicale demonstreaza că, de fapt, vederea este realizată de către cortexul vizual, o parte a creierului uman.

Practic, vedem cu mintea, nu doar cu ochii!

Mark Komissarov este creatorul unei metode unice de activare/ dezvoltare a capacitatilor latente ale minții: perceptia / vederea informationala.

Va propunem sa urmariti câteva minute dintr-o demonstrație filmată în care câțiva copii pot distinge culori și pot citi, legați la ochi. Unul dintre copiii ce demonstrează acestă posibilitate de vedere alternativă suferă de o miopie severă aici :

Activarea centrului de perceptie informationala-o sansa reala!

Activarea/ dezvoltarea centrului de perceptie informationala – o sansa reala pentru toti cei interesati sa-si dezvolte capacitatea de a percepe /vedea / citi la orice distanta, orice informatie, inclusiv continutul CD/DVD. Mark Komissarov-creatorul metodei, fondatorul scolii din New-York revine la Bucuresti! Continue reading

Sfantul Vladimir Ghika

monseniorul-vladimir-ghika-va-fi-beatificat-la-31-august-2013-18451908Ghidata de glasul inimii am ajuns astazi la biserica Sfantul Iosif din Bucuresti, un loc special, cu o vibratie aparte. Sfantul Vladimir Ghika, ne privea adanc si bland, patrunzand pana in adancul sufletului, chiar daca o facea doar dintr-un afis. Un sfant al Romaniei, mult har si binecuvantare. In catedrala ii sunt prezente moastele, iar cei ce simt se pot ruga pentru canonizare : (http://vladimiri-ghika-amicus.blogspot.ro/p/rugaciunea.html).

Iata o parte din mesajele sale:

Înălţimile nu sunt atât de cutreierate ca pieţele publice. Cu cât urci mai sus, cu atât ai mai puţini tovarăşi de drum.

Unele flori cresc numai acolo unde au căzut lacrimi.

Se suferă proporţional cu dragostea pe care o ai. Capacitatea de a suferi este în noi aceeaşi cu capacitatea de a iubi. Este, într-un fel, umbra ei arzătoare şi teribilă.

Adevărata iubire nu vorbeşte despre sine, adevărata iubire este cea care nu are nevoie să fie numită pentru a fi recunoscută.

Nu scăpa din vedere că eşti pus la încercare să faci binele când îţi stă în putinţă, şi să nu faci răul atunci când eşti tentat să-l faci.

Ne tragem în linie directă din bucuria lui Dumnezeu.

Nu-L iubim pe Dumnezeu asa cum se cuvine dacã, iubindu-L, nu stim sã-l facem iubit.

Cu privire la lucrurile lui Dumnezeu, singurii care stiu ceva cu adevãrat, sunt cei care iubesc.

Dumnezeu dãruieste celor care dãruiesc.
Dumnezeu Se dãruieste celor care se dãruiesc.

Dacã stii sã-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, o sã-L regãsesti în tot ceea ce ti se întâmplã.

Viata este frumoasã prin ceea este.
Mai frumoasã încã prin ceea ce ascunde.
Dar mult mai mult încã prin ceea ce dobândeste.

Tot ceea ce deformeazã viata nostrã interioarã se poate reduce la felul, mai mult sau mai putin constient, în care denaturãm în noi textul din “Tatãl Nostru”.

Il loc sã spunem “Tatãl Nostru care esti în Ceruri”, ceea ce spunem este potrivit calitãtii noastre sufletesti, “Judecãtorul Nostru care esti la Tribunal”, “Furnizorul Nostru care esti la Tejghea”, “Creditorul Nostru care prea des ne bati la usã”, “Cauza noastrã primã al cãrei efect pierdut în depãrtãri suntem”, “Stãpânul nostru Suprem în fata cãruia nu suntem decât pulbere”, “Camaradul nostru cu care tratãm liber” – si asa mai departe, într-o dezolantã varietate… Nu mai spunem în adevãrul lor tocmai cuvintele pe care Dumnezeu ne-a învãtat sã le rostim cînd ne rugãm. Tatãl Nostru… si care esti în Ceruri.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Dumnezeu, cu atât simtim mai mult cã vointa noastrã se face nu numai asemãnãtoare cu a Sa, ceea ce ar fi natural (si n-ar merita sã fie subliniat), dar, lucru surprinzãtor, cã voinþa Sa devine din ce în ce mai asemãnãtoare cu a noastrã…

A fi supus numai lui Dumnezeu – nu poate exista o libertate mai absolutã decât aceasta, si oricare fiu al Bisericii o poate cunoaste…

“Itinerarul sufletului cãtre Dumnezeu” este, aici pe pãmânt, calea urmatã de Spiritul Sfânt de la Tatã spre Fiu si de la Fiu spre Tatã, prin mijlocirea tuturor lucrurilor.

Cele nouã coruri ale îngerilor în suflete cântã, în timp ce urcã scara:
A-L iubi pe Dumnezeu.
A iubi întru Dumnezeu.
A nu iubi decât întru Dumnezeu.
A iubi totul din dragoste de Dumnezeu.
A iubi totul întru Dumnezeu.
A nu iubi totul decât întru Dumnezeu.
A nu-L iubi pe Dumnezeu decât pentru Dumnezeu.
A nu iubi nimic atât de mult ca pe Dumnezeu.
A-L iubi pe Dumnezeu cu toatã puterea lui Dumnezeu.

De la un Dumnezeu al filozofilor la Dumnezeul cel Viu… Dumnezeu despre care se vorbeste… Dumnezeu care vorbeste… Dumnezeu care ne vorbeste… Dumnezeu care ne vorbeste despre El… Dumnezeu care vorbeste pânã si în noi…

Poti avea dusmani. Tu însuti n-ar trebui sã fii dusmanul nimãnui.

A sti cum trebuie sã-ti iubesti dusmanii, înseamnã a începe sã întelegi ce este Dumnezeu.

Dacã nu iubesti din profunzimea ofensei care ti-a fost adusã, încã n-ai ajuns cu adevãrat sã rãscumperi, prin bine, rãul.

Nu reprosa nimãnui ingratitudinea sa fatã de tine. N-ai reusi decât sã-i faci ingratitudinea mai putin ingratã, fãrã sã aduci vreun remediu potrivit greselii sale. Acestea sunt obligatii care, pentru a fi bine fãcute, trebuie sã fie îndeplinite de altii decât de fiinta nesocotitã sau rãnitã.

A fi tratat cu ingratitudine: unul din felurile – si nu cel mai neînsemnat – de-a semãna cu Dumnezeu.

Simtitã, o absentã de Dumnezeu e mare ca însusi Dumnezeu si, tocmai prin aceasta, ea ni-L readuce ca prezentã, în chip straniu si uluitor.

“Dacã par a nu-ti da nimic, o fac pentru cã Eu vreau ca tu sã pari a-Mi da ceva…”

Dumnezeu si-a deschis gura ca sã spunã: “Sã se facã Luminã !” si s-a fãcut Luminã. – Acelasi lucru s-a petrecut uneori si în sufletul tãu. – Dacã alteori însã aceastã gurã – totusi atât de apropiatã si de dãtãtoare de har- pãrea sã se fi închis fãcând loc întunericului cu aceeasi fortã cu care a fãcut luminã, nu te teme. Dimpotrivã, lasã bucuria sã te îmbete… Buzele se-nchid când vor sã sãrute… Repetã dimpreunã cu Cântarea: “Sãrutul gurii Tale Tu mi l-ai dat”.
Pentru a sãruta, buzele se-nchid.

Suferinta este [...] o vizitã a lui Dumnezeu; un fel de sacrament nemaiauzit, prin care Fiinta eternã vine la noi, pe fondul unui neant, al unei absente, în care privatiunea, nu numai de un lucru, ci de un lucru iubit, posedat ori dorit, înseamnã Dumnezeu si poate produce un har [...] Este o vizitã, dar una misterioasã, o vizitã a Fiintei supreme, pãtrunzând în noi tocmai prin acea imputinare a fiintei noastre, prin acea lezare a iubirii noastre…”

(Vladimir Ghika – “Gânduri pentru zilele care vin”)

Rugãciunea lui Iisus, Rugãciunea inimii

51baa7aee377054284

În loc să mai caute Numele dinlăuntrul său, omul începe să-şi caute re-numele din afară, pierzându-şi astfel axa lăuntrică. Dezaxat, Cain se risipeşte în rătăcirea exterioară, construind fără Dumnezeu culturile şi civilizaţiile, lumea din afară. Aceasta este condiţia omului „alungat din rai”, adică existenţă în afara sa, lipsit de identitate. Cu toate acestea Dumnezeu depăşeşte provocarea pentru a păstra harul Legământului, dăruindu-le, lui Adam şi Eva, un al treilea fiu, pe Set. Acesta, cu adevărat, deschide o nouă descendenţă din care se naşte Enos, despre care Biblis spune că este cel care, după cădere, începe a „chema numele Domnului Dumnezeu” (Facerea 4,26)

Aşadar calea de întoarcere este posibilă şi omul poate deveni Om prin această chemare care este chiar locul împlinirii sale: „Enos” înseamnă „Om”! Astfel încât, odată cu neamul semiţilor care se naşte din Sem, primul născut al lui Noe – „sem” însemnând „purtătorii Numelui”, se naşte şi Tradiţia Rugăciunii lui Iisus, ai cărui ucenici, la rândul lor, vor purta Numele „scris pe frunţile lor” (Apocalipsa 14,1). Vedem astfel că descendenţa purtătorilor Numelui nu s-a întrerupt de la Facere până la Apocalipsă şi ucenicii lui Hristos, creştinii, sunt semiţii ajunşi la desăvârşire.

Noi purtăm în memorie aceste mari etape ale înaintării pe Calea de la Biblie la nunta mistică, le purtăm în celulele noastre ancestrale, dar fiecare dintre noi le şi trăieşte din nou în propria sa creştere duhovnicească, ca pe un Vechi Testament propriu, până la finala şi desăvârşita revelaţie a celui de pe urmă Legământ în care Numele îşi descoperă faţa în Iisus Hristos, cu făgăduinţa că omul însuşi va deveni lăcaş al lui Dumnezeu şi că Dumnezeu va locui în om şi omul în Dumnezeu, dacă omul va împlini porunca Iubirii. Aşadar, Biblia descrie propriul nostru itinerar spre descoperirea şi cunoaşterea Numelui. Acesta va traduce întotdeauna chintesenţa credinţei mele, adică: în Care Dumnezeu cred şi cum cred eu în El. Noe, Avraam, Moise… sunt prototipurile mele, treptele scării mele lăuntrice pe care trebuie să o urc sau bornele aşezate de-a lungul căii mele personale, dirijându-mi creşterea şi dându-mi direcţia cea bună. Fără nici o pretenţie va trebui să pun prenumele meu în locul tuturor acestor figuri biblice. Atunci textul va prinde deodată o uluitoare coloratură, atât de personală şi de actuală încât devine în sensul cel mai propriu o revelaţie pentru mine, astăzi. Şi Duhul îmi va da să înţeleg înlăuntrul meu că Tradiţia nu este o literă moartă aparţinând unui trecut întunecat şi cu totul depăşit, ci o realitate vie care se ancorează în mine. E mereu aceeaşi veşnicie în sânul unui timp care se scurge, mereu aceeaşi Prezenţă sub feţe diferite, mereu aceeaşi Revelaţie care dă sens evenimentelor atât de variate ale istoriei, este de fapt Numele lui Dumnezeu pe care Acesta încearcă să-l murmure în viaţa mea cea mai concretă, text în contextul meu… (cf. Psalm 33,2-5). Când Biblia vorbeşte despre Noe, despre Avraam, despre Moise şi despre toţi cei pomeniţi până la Apocalipsă, este vorba şi despre mine: „Tu eşti omul care a făcut aceasta!” (2 Regi 12,7), îi spune Proorocul Natan lui David. Taina este abisală şi nu voi reuşi nicicând să o cercetez, să învăţ cine sunt eu în ochii lui Dumnezeu şi care este Faţa Sa pentru mine în ziua aceasta.

Prin Rugăciune, Hristos ne scoate din iadul nostru prea subiectiv ca să ne ducă la Dumnezeu care are un plan de „iubire nebună” pentru toată omenirea şi pentru fiecare din noi în mod special. Toată Scriptura ne-o spune şi ne-o repetă: El te-a ales înainte de a te naşte, El te-a alcătuit în pântecul mamei tale, El îţi cunoaşte fiecare fibră a fiinţei tale, cel mai firav gând al tău Îi este cunoscut încă înainte să fie exprimat, nimic din ceea ce te priveşte nu este lăsat la voia întâmplării (Ps 138). El te caută mereu şi nu încetează să te aştepte ca un Mire (Cânt. Cânt., Osea, Ioan 10), veghează asupra ta ca nu cumva un fir de păr să cadă fără ştirea Lui (Matei 10,30) ca, în cele din urmă, să moară din iubire pentru tine personal şi să învieze pentru a-ţi oferi plinătatea vieţii… Şi acestea, toate acestea, acum şi aici, chiar în ceea ce trăieşti acum, chiar dacă ego-ului tăi i se pare neplăcut, revoltător sau oribil… Continue reading

25-27 aprilie 2014 Cursul de Conectare si Vindecare cu Ingerii

Archangel-Gabriel

Vineri 25 aprilie 2014, ora 18.30 – 20.30 -  Meditatia de Activare a Darurilor Divine. Intrarea libera. Participarea se face pe baza de inscriere ferma la e-mail karyn.taulescu@yahoo.com, cel mai tarziu pana in 18 aprilie 2014. Locatia va fi comunicata ulterior tuturor participantilor.

Sambata 26 aprilie 2014, ora 10.00 – 18.00 - Cursul de baza : tehnici si acordaje angelice. Un proces interior complex, de trezire a naturii divine a fiecaruia, a maestrului interior, conexiunea cu entitatile angelice avand ca principal scop vindecarea emotionala, fizica si spirituala, activarea simturilor si clarsimturilor.  Initierile pe care le veti primi si integra la acest curs sunt: Angel Reiki, Cele 7 Raze ale Arhanghelilor, Ordinul Arhanghelului Mihail, Sistemul de energii ale Arhanghelului Metatron si Raziel, Lumina Puritatii,  Initierea Elohimilor, cele 49 de Simboluri Angelice, meditatii de activare si initieri primite prin Chanelling.

Duminica 27 aprilie 2014, ora 10.00 – 18.00 – Cursul Avansat. Cuprinde tehnici si acordaje angelice. Meditatia angelica de vindecare cu Arborele Sephirotic, o metoda profunda de extindere a conștiintei, o eficienta cale de dezvoltare a potentialelor, de deblocare a intelepciuni si cunoasterii ancestrale. Te ajuta sa elimini obstacolele din calea dezvoltarii abilitatilor intuitive si sa iti accelerezi cresterea spirituala.

Efectele acesteia conduc la purificarea si constientizarea diferitelor nivele de constiinta, vindecarea diferitelor probleme datorita procesului de infuzie cu Lumina Divina, accelerarea procesului de dezvoltare spirituala si personala, o cale de eliberare a karmei, de activare a darurilor spirituale, dezvolta si activeaza lumina spiritului in interior, creste capacitatea de relaxare, focusare si concentrare a mintii, aduce inspiratie, autocontrol, etc.

Reconfigurarea tiparelor mentale si emotionale : Meditatia cu Arhanghelii celor patru elemente si reactivarea drepturilor divine, vibrarea sunetelor sacre. Mai multe detalii despre Cursul de Conectare si Vindecare cu Ingerii >>>

Participarea la aceste cursuri nu necesita o pregatire sau initiere speciala. Daca simti ca ai o legatura cu ingerii atunci lasa-te purtat de intuitie. Vei primi experienta unui curs complex, a unei calatorii initiatice, plina de semnificatii.

Participantii primesc : Manualul cursurilor, CD cu Muzica Angelica si Meditatii Ghidate, Certificat de Participare si Initiere.

Investitia 650 lei. Elevii, studentii, pensionarii, precum si cei care doresc sa participe din nou, au reducere 50%.

Inscrierea se face prin email karyn.taulescu@yahoo.com. Plata cursului se face doar prin banca in contul SC INFOLIGHT SRL , nr. RO16RNCB0285122216070001 RON deschis la BCR Sucursala Unic Bucuresti.

Va astept cu mult drag!

Angajamentul unui cuplu spiritual

couple_large
„A iubi o altă fiinţă umană: poate cea mai dificilă dintre sarcinile noastre, testul suprem, înfăptuirea faţă de care orice altă înfăptuire este doar o pregătire.”- Rainer Maria Rilke
„Timpul pe care nu-l petrecem iubind este un timp pierdut.”- Tasso
„Iubirea cere totul pentru că are acest drept.” – Beethoven

Momentul de început al unei relaţii de iubire este un moment magic în care porţile sufletului se deschid, lăsând să se întrevadă esenţa divină din fiecare. Recunoscându-se în acest fel, cei doi încep să se iubească şi să-şi croiască împreună un drum tocmai către acea esenţă divină care i-a atras, de fapt, către Dumnezeu.

Aspiraţia mai mult sau mai puţin conştientă a fiecăruia către desăvârşire, către starea de întreg, către starea androginală, se conturează tot mai clar odată cu trecerea timpului. De aceea, relaţiile asumate pe termen lung, cu toate că par mai dificile şi mai solicitante, aduc prin profunzimea şi bogăţia lor mai mulţi sorţi de izbândă pentru împlinirea acestei aspiraţii decât relaţiile de scurtă durată, trecătoare şi superficiale.

Fiecare relaţie este o lecţie despre ceea ce avem nevoie să învăţăm la momentul respectiv, indiferent de ceea ce credem noi că ne trebuie. Ele sunt oglinzi care ne arată care parte din noi înşine are cea mai mare nevoie de atenţia şi de grija noastră în acel moment. Pe măsură ce relaţia se maturizează, cei doi au prilejul să asimileze aspecte ale fiinţelor lor care erau doar latente la începutul relaţiei.

Este nevoie de mult curaj pentru asumarea acestei căi. Moştenim multe prejudecăţi, neîncredere în propriile sentimente şi reprimare a lor. Eventualele tensiuni care apar îi sperie pe unii, însă este o greşeală ca acestea să fie confundate cu eşecul şi să fie evitate. Ele reprezintă sentimente profunde şi vechi, care ies la suprafaţă şi au nevoie sa fie acceptate şi purificate spiritual. Acestea fac parte din calea asumată şi modul în care ne raportăm la ele ne determină evoluţia. Tot mai mulţi oameni îşi dau seama că a înlocui persoana iubită nu reprezintă soluţia problemelor de cuplu.

Intenţie, asumare, angajament

În mod poate paradoxal, focalizarea asupra scopului dorit (ignorând etapele care trebuie parcurse până la el) este mai puţin eficientă decât focalizarea asupra procesului de atingere a acestuia, asupra acţiunilor concrete din care este alcătuit. Scopul poate fi atins tocmai acţionând. Angajamentele bazate pe asumarea acţiunii se referă la aspecte care pot fi controlate, cum ar fi respectarea adevărului, a promisiunilor, deschiderea sufletească faţă de celălalt. Dacă ne asumăm angajamente referitoare la acţiuni, este ca şi cum am desena pe o hartă drumul exact către scopul dorit. Acesta devine astfel o posibilitate reală.

În lucrarea The Conscious Heart (Inima conştientă), autorii Kathlyn şi Gay Hendricks enumeră şapte tipuri importante de astfel de angajamente, care ajută la aprofundarea unei relaţii şi la creşterea stării de mulţumire sufletească. Ele pot fi exprimate în modul următor: Continue reading

Cum sa iubim

jerinm08-wallpaper-1400x1050

Asculta fara sa intrerupi          (Proverbe 18)
Vorbeste fara sa acuzi             (Jacob 1:19)
Ofera fara sa te zgarcesti        (Proverbe 21:26)
Roaga-te fara sa te opresti      (Coloseni 1:9).
Raspunde fara sa te certi         (Proverbe 17:1)
Impartaseste fara sa pretinzi   (Efeseni 4:15)
Bucura-te fara sa te plangi      (2:14)
Increde-te fara sa eziti            (Corinteni 13:7)
Iarta fara sa pedepsesti           (Coloseni 3:13)
Promite fara sa uiti                  (Proverbe 13:12)

“Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata. ” (1 Corinteni 13:4-8a)

“De fiecare data cand imi treci prin minte, izbucnesc in exclamatii de multumire catre Dumnezeu.” (Filipeni 1:3; Apostolul Pavel)

“Pune-ma ca pe un semn in inima ta, ca pe un semn pe bratul tau; iubirea este puternica precum moartea si manie amara precum infernul: carbunii ei sunt carbuni de foc; violente sunt vapaile ei.” (Solomon – Cantarea Cantarilor) citate dragoste biblie

“Si acum acestea trei raman: credinta, speranta si dragostea. Dar cea mai mare dintre acestea este dragostea” (1 Corinteni 13:13)

“Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.” (1 Corinteni, 13:1-13)

“Ura starneste certuri, dar dragostea acopera toate greselile. – (Proverbe 10:12)

“Sa ne iubim unii pe altii caci dragostea vine de la Dumnezeu. Oricine care iubeste s-a nascut din Dumnezeu si il cunoaste pe Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7)

“Dragostea trebuie sa fie sincera. Uraste ce este rau; tine-te strans de ce este bine.” (Romani 12:9)

„In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi iubim pentru ca El ne-a iubit intai.” (1 Ioan 4:18-19)

“Cele cateva ore pe care le petrec cu tine valoreaza cat cele o mie de ore pe care le petrec fara tine!” (Cantarea lui Solomon 2:2,3)

“Dragostea vine dintr-o inima pura, dintr-o constiinta buna si dintr-o credinta sincera.” (1 Timotei 1:5)

„Sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul.” (1 Ioan 3:18)

“Nu-mi cere sa te parasesc sau sa fac cale intoarsa de la tine. Unde mergi tu, voi merge si eu si unde vei sta tu voi sta si eu. Oamenii tau vor fi oamenii mei si Dumnezeul tau Dumnezeul meu.”

“Unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropată acolo. Faca-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu ma va desparti de tine in afara de moarte!” (Cartea Rut 1:16)

“O dragoste mai mare decat aceasta nu poate avea cineva, ca sa-si puna sufletul pentru prietenii sai.” (Ioan 15:13)

“Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul.” (Romani 13:8)
“Deci nu mai sunt doi, ci unul singur! Așadar, omul nu trebuie sa desparta ceea ce Dumnezeu a adus laolalta!” (Matei 19:6-8)

“Iubeste lumea dar nu apartine ei” (Iisus Hristos)

Omul, zidire de mare pret

Jesus-Picture-Healing-The-Lame-Painting-HD-Wallpaper

„Invidiosul nu primeşte doctor pentru boala sa şi nu poate găsi leac tămăduitor al suferinţei sale, deşi Sfânta Scriptură e plină de ele. El, invidiosul, aşteap­tă uşurarea bolii numai într-un singur fel: să-i vadă prăbuşindu-se pe unii dintre cei invidiaţi. Capătul urii lui e să-l vadă pe cel invidiat din fericit, neferi­cit, din norocos, nenorocit. Pe unii oameni, cu totul potrivnici, binefacerile îi îmblânzesc. Pe invidioşi, însă, binefacerile mai mult îi rănesc, îi înrăiesc. Cu cât invidiosul are parte de mai mari faceri de bine, cu atât mai tare fierbe de ciudă, mai mult se supără şi se mânie. Mulţumind pentru darurile primite şi mai mult se cătrăneşte de purtarea binefăcătorului. Ce fiară poate fi mai feroce în răutatea ei? Ce fiară nu întrec ei prin răutatea năravului lor? Ce sălbăticiune nu depăşesc ei prin cruzimea lor? Câinii cărora li se aruncă o coajă de pâine se domesticesc, leii cărora li se poartă de grijă se îmblânzesc. Invidioşii, însă, şi mai mult se irită când li se arată îngrijire şi atenţie.

Rănile invidiosului sunt adânci şi ascunse, şi ele nu suferă vindecare, ca unele ce stau închise de dure­rea lor oarbă în ascunzişurile conştiinţei. Invidiosul este duşmanul propriei sale sănătăţi sufleteşti. Cel invidiat poate să scape şi să-l ocolească pe invidios, dar invidiosul nu poate scăpa de sine însuşi.

Tu, invidiosule, duşmanul tău este cu tine, vrăjma­şul îţi este continuu în inimă; primejdia este închisă în adâncul tău; eşti legat cu un lanţ neîndurător; eşti prizo­nierul invidiei şi nici o mângâiere nu-ţi vine într-ajutor.

A prigoni pe un om binecuvântat de  Dumnezeu şi a urî pe cel fericit, iată o nenorocire fără leac”. (Sfântul e cel Mare, Despre invidie)

Răbdarea răului, primirea umilinţei la care te su­pune în lumea aceasta, are cea mai uriaşă putere asu­pra răului.

Chip de umilinţă desăvârşită ne-a dat Iisus pe Cruce. El, Fiul şi Slava Tatălui, Dumnezeu adevărat, nu S-a împotrivit ateismului lui Iuda ci a primit toate consecinţele lui. A primit să treacă prin cea mai de pe urmă umilire cu putinţă pe pământ, căci, ca un Dumnezeu, ştia ce putere are umilinţa. Răbdând bă­tăi, scuipări în obraz, cununa de spini, piroanele şi spânzurarea pe cruce, iar peste suflet hulirea celor fără de lege; toate acestea încă nu erau crucea cea mai grea. Pe aceasta o avea la spate. Dar avea Iisus o cruce mai grea, pe care era răstignit cu faţa; era neasemănata durere a milei Sale faţă de oameni. Cru­cea asta n-o simte decât omul care nu se mai smin­teşte de om; ci înţelegându-l nesfârşit îl iartă şi îi stinge veninul cu rouă cerului din sufletul său.

Oamenii aceştia, care boleau de răi ce erau şi care nu pricepeau nimic din dumnezeirea lui Iisus, reprezintă acea coaliţie a veninului sufletesc contra Mântuitorului. Aceşti contemporani ai lui Iisus, otră­viţi de răutate, reprezintă culmea invidiei omeneşti contra sublimului, contra lui Iisus. Căci de ce a fost invidiat Iisus? Din cauza minunilor Sale printre cei sărmani şi oropsiţi, cei dintâi chemaţi la mântuire.

Flămânzii erau hrăniţi; hrănitorul, duşmănit. Morţii erau înviaţi; invidioşii mureau de ciudă. De­monii erau alungaţi iar Celui ce le poruncea la de­moni să iasă, oamenii îi întindeau curse. Leproşii erau curăţiţi, şchiopii umblau, surzii auzeau, orbii vedeau iar binefăcătorul era prigonit.

In cele din urmă L-au osândit la moarte pe Dătătorul vieţii; au bătut cu bice pe Izbăvitorul oamenilor şi au judecat la moarte pe Judecătorul lumii (Sfântul Vasile cel Mare, Despre invidie).

Iar Iisus şi pentru aceştia S-a rugat Tatălui pentru iertare. Iubirea aceasta de oameni – aşa cum sunt, şi care n-a avut niciodată vreo umbră de scădere, I-a pricinuit lui Iisus o cruce neasemănat mai grea, pe care o poartă şi de care se ţintuieşte cu fiecare din răutăţile noastre „de fiecare zi”, până la sfârşitul lumii. Şi noi suntem printre iudeii care-L pironeau pe cruce – fiecare în veacul nostru – fiindcă Iisus e în toate veacurile.

Ar trebui să-I urmăm lui Iisus toată calea Sa pă­mântească, măcar tot aşa de harnic şi zorit pe cât ne zoreşte foamea şi setea după cele pieritoare.

Modelul, desăvârşirea lui Iisus în ascultare şi în lepădarea de sine pentru iubirea de oameni, a ridicat între creştini şirul fără număr de cuvioşi şi buni biruitori mucenici, care, pentru dragostea Lui, erau fericiţi să sufere şi ei chinuri înfricoşate de la necre­dincioşii vremurilor lor.

*

Iată nebiruita armă - lepădarea vieţii noastre pe cruce, care a făcut sfinţi. De dragostea lui Iisus nu-i mai putea despărţi nici frica de moarte, nici dragostea de viaţă.

Aceştia, Sfinţii, s-au arătat mai presus nu numai de durere şi plăcere, ci au covârşit şi moartea şi viaţa. In ei avea loc şi moartea şi învierea lui Iisus.

Nouă, neputincioşilor, deşi cugetăm ale lumii şi umblăm în calea păcatelor, încă nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe frunte şi nu ne-a bătut piroanele în tălpi. La noi nu sunt semnele sfinţilor…

Dar zic însă: Providenţa ştie însă hotărârea noastră. Cine vrea să-i urmeze lui Iisus şi să se asemene cu El, în cruce să se asemene! Şi cât poate firea omenească, asemenea cu Iisus va fi!

(Din volumul:
Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca
– Omul, zidire de mare preţ
)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 7,226 other followers

%d bloggers like this: