Izvorul Vietii

iisus

Iisus a adus Cerul pe Pamant si izvorul Iubirii de la care sufletele prind Viata. S-a daruit pe Sine Iubirii pentru ca ea sa poata fi traita aici pe Pamant. Dar omului nu i-a fost de ajuns Cerul si de atunci Il cauta peste tot mai putin inauntrul Sau, unde El inca il asteapta.

Alegem sa fim prizonieri ai iluziilor acestei lumi sau iubim si cautam calea sufletului nostru? In fata cerului orice pacatos primeste iertarea de pacate, daca a invatat pe pamant iubirea. In fiecare zi apar in viata noastra ocazii de a ne schimba, de a alege adevarul, curajul si valoarea de sine, de a binecuvanta aceasta minunata calatorie a Vietii.

Cand te vei iubi cu adevarat vei putea iubi lumea, vei fi cu adevarat Viu in viata. Cand te vei iubi cu adevarat, L-ai primit pe Iisus in inima ta si vei auzi vocea sufletului tau, care te ghideaza in Viata. Vei inflori sufletele pe care le atingi pentru ca Iubirii ii este de ajuns Iubirea.

Cat timp vei depinde de iubirea lumii fata de tine, vei fi prins in iluzia fara de sfarsit a suferintei. Vei avea continuu asteptari pentru ca ranile tale mai vechi sa se vindece. Si in tot acest timp, El te asteapta in sufletul tau pentru a-ti darui Iubirea.

Va doresc Sarbatori fericite in care Lumina sa se regaseasca in toate aspectele vietii voastre, iar Iubirea sa isi gaseasca loc in sufletul vostru pentru totdeuna! Va retrimit si un fragment drag inimii mele, din “Profetul” de Kahlil Gibran.

„Când Iubirea vă face semn, urmati-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile-i sunt grele si prăpăstioase,
Si când aripile-i vă cuprind, supuneti-vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar dacă vocea-i vă vorbeste, dati-i crezare,
Chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care
vă pustieste grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă si crucifice. Precum vă face să
cresteti, ea trebuie să vă si reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înăltimea voastră, alintându-vă ramurile cele mai fragile care
freamătă în lumina Soarelui,
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând înclestarea lor cu
pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăta de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeti foarte supusi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său si să puteti deveni pâinea sfântă la ospătul divin.
Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteti cunoaste tainele inimii si
astfel să deveniti o parte din inima Vietii.
Dar dacă, stăpâniti de teamă, veti căuta doar tihna si plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiti goliciunea si să iesiti din treierisul Iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veti râde, dar nu cu întreaga voastră
bucurie si unde veti plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine si nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneste si nu vrea să fie stăpânită,
Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.

Când iubiti, nu trebuie să spuneti: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în
inima Creatorului”,
Si să nu credeti că puteti croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritati, vă va
arăta drumul ea însăsi.
Iubirea nu are nici o altă dorintă decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubesti si trebuie să ai dorinte, fie ca ele acestea să fie:
Să te topesti si să devii izvor ce sursurul în noapte-si cântă,
Să cunosti durerea prea marii duiosii,
Să fii rănit de întelegerea Iubirii,
Să sângerezi de bunăvoie si bucurându-te,
Să te trezesti în zori cu inima întraripată si să înalti multumire pentru încă o zi de Iubire,
Să te odihnesti la ceasul amiezii si să cugeti la extazul Iubirii,
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,
Si apoi, să dormi înăltând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”

Rugaciuni si invataturi

547514_498307330213387_166623172_n

Rugăciunea de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul de pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci, iată, păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără  haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăsluieşte întru noi împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă printre noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtam noi prin păcatele noastre.

Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta.

Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin.

Cuvinte de învăţătură:

“La ce ne folosesc acele vorbiri îndemânatice despre lucruri ascunse şi întunecoase, de care la ziua judecăţii nu vom fi ţinuti de rău că nu le-am cunoscut? O, Adevăr, care Dumnezeu eşti, fă să fiu una cu Tine într-o dragoste veşnică. În Tine sălăşluieşte tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toţi învăţaţii să tacă, toată făptura să amuţească în faţa Ta, grăieşte-mi numai Tu.”

“Un duh curat, simplu şi statornic nu-i niciodată împrăştiat chiar în mijlocul multor îndeletniciri, fiindcă el face totul ca să cinstească pe Dumnezeu, şi fiindcă, paşnic fiind în el însuşi, îşi dă osteneala să nu se caute pe sine în nimic.”

“Cea mai grea luptă în viaţa aceasta nu este alta decât biruirea de sine. Căci biruirea de sine duce la propăşirea binelui.”

“Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.”

“Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.”

“Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decît iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.” Continue reading

Bucuria perfecta

0_7b7b3_ab478885_L

“Pãrinte, te rog ca din partea lui Dumnezeu sã-mi spui unde e perfecta bucurie”. Iar sfântul Francisc rãspunse: “Când vom fi la Santa Maria degli Agnoli, astfel îmbãiati de ploaie si zgribuliti de frig si plini de noroi si chinuiti de foame, si vom bate la poarta asezãmântului, si portarul va veni înfuriat si va zice: Cine sunteti? si noi vom zice: Suntem doi dintre fratii vostri; si acela va zice: Nu spuneti adevãrul, sunteti doi ticãlosi care umblati înselând lumea si furând hrana celor sãraci; plecati; si nu ne va deschide, si ne va lãsa în ninsoare si apã, înfrigurati si înfometati pânã noaptea; atunci, dacã noi vom suporta cu rãbdare atâta umilintã, si cruzime, si atâta alungare, fãrã sã ne înfuriem si fãrã sã crâcnim împotriva lui, si ne vom gândi cu umilintã cã acel portar chiar ne cunoaste, cã însusi Dumnezeu îl face sã vorbeascã împotriva noastrã, o, frate Lione, scrie cã asta e perfecta bucurie. Si dacã ne vom îndârji sã mai batem la poartã, si va iesi afarã mânios, si ne va alunga ca pe niste gãinari care nu-si au locul acolo, cu mojicie si cu obrãznicie, zicându-ne: Plecati de aici, hoti de drumul mare, mergeti pe la vreun han, cãci aici nu veti mânca si nu veti fi adãpostiti; dacã noi vom îndura cu rãbdare si cu bucurie, si cu dragoste adevãratã, o, frate Lione, scrie cã aici e adevãrata bucurie. Si, dacã totusi, împinsi de foame, si de frig, si de noapte, vom mai bate, si vom chema, si vom ruga plângând amarnic ca în numele lui Dumnezeu sã ne deschidã si sã ne lase sã intrãm, iar acesta, si mai scandalizat, va spune: Ãstia sunt niste gãinari care nu-si au locul aici, eu le voi plãti dupã cum se cuvine; si va iesi afarã cu un ciomag noduros si ne va lovi peste glugã si ne va izbi la pãmânt, si ne va tãvãli bine prin zãpadã, si ne va lovi cu fiecare nod de pe acel ciomag; dacã noi vom îndura toate astea cu rãbdare si bucurie, gândindu-ne la patimile lui Christos binecuvântatul , pe care trebuie sã le acceptãm din dragoste pentru el; o, frate Lione, tine minte cã asta e bucuria perfectã. Iar pentru astãzi asta e concluzia, frate Lione. Deasupra tuturor harurilor si darurilor de la Spiritul Sfânt, pe care Christos le acordã prietenilor sãi, este acesta, de a te învinge pe tine însuti, si sã vrei sã pãtimesti din iubire pentru Christos, sã fii înjurat, dispretuit si umilit; pentru cã în toate celelalte daruri nu ne putem glorifica, pentru cã nu sunt de la noi, ci de la Dumnezeu, dupã cum zice Apostolul: Ce ai tu care sã nu fie de la Dumnezeu? Si dacã l-ai avut de la el, de ce te mândresti cu asta, ca si cum l-ai fi avut de la tine ? Dar în crucea necazurilor si a suferintelor putem sã ne mângãiem, pentru cã spune Apostolul: Nu vreau sã mã laud decât cu încrederea domnului nostru Iisus Christos.”

Întru lauda lui Iisus Christos si a Sfantului Francisc. Amin. Sa pregatim sufletele pentru venirea celei mai presus dintre Lumini.

Mark Komissarov revine in Romania

mark komissarov

MARK KOMISSAROV revine in ROMANIA

12 – 25 mai 2014

Activarea/ dezvoltarea centrului de perceptie informationala.

EDGAR CAYCE , TESLE, MESSING, DJUNA…….

Putem vedea cu puterea mintii?

Omul utilizeaza doar 1,5-3% din potentialul sau. ..

Este posibil să vedem altfel decat cu ochii fizici?

Studiile medicale demonstreaza că, de fapt, vederea este realizată de către cortexul vizual, o parte a creierului uman.

Practic, vedem cu mintea, nu doar cu ochii!

Mark Komissarov este creatorul unei metode unice de activare/ dezvoltare a capacitatilor latente ale minții: perceptia / vederea informationala.

Va propunem sa urmariti câteva minute dintr-o demonstrație filmată în care câțiva copii pot distinge culori și pot citi, legați la ochi. Unul dintre copiii ce demonstrează acestă posibilitate de vedere alternativă suferă de o miopie severă aici :

Activarea centrului de perceptie informationala-o sansa reala!

Activarea/ dezvoltarea centrului de perceptie informationala – o sansa reala pentru toti cei interesati sa-si dezvolte capacitatea de a percepe /vedea / citi la orice distanta, orice informatie, inclusiv continutul CD/DVD. Mark Komissarov-creatorul metodei, fondatorul scolii din New-York revine la Bucuresti! Continue reading

Sfantul Vladimir Ghika

monseniorul-vladimir-ghika-va-fi-beatificat-la-31-august-2013-18451908Ghidata de glasul inimii am ajuns astazi la biserica Sfantul Iosif din Bucuresti, un loc special, cu o vibratie aparte. Sfantul Vladimir Ghika, ne privea adanc si bland, patrunzand pana in adancul sufletului, chiar daca o facea doar dintr-un afis. Un sfant al Romaniei, mult har si binecuvantare. In catedrala ii sunt prezente moastele, iar cei ce simt se pot ruga pentru canonizare : (http://vladimiri-ghika-amicus.blogspot.ro/p/rugaciunea.html).

Iata o parte din mesajele sale:

Înălţimile nu sunt atât de cutreierate ca pieţele publice. Cu cât urci mai sus, cu atât ai mai puţini tovarăşi de drum.

Unele flori cresc numai acolo unde au căzut lacrimi.

Se suferă proporţional cu dragostea pe care o ai. Capacitatea de a suferi este în noi aceeaşi cu capacitatea de a iubi. Este, într-un fel, umbra ei arzătoare şi teribilă.

Adevărata iubire nu vorbeşte despre sine, adevărata iubire este cea care nu are nevoie să fie numită pentru a fi recunoscută.

Nu scăpa din vedere că eşti pus la încercare să faci binele când îţi stă în putinţă, şi să nu faci răul atunci când eşti tentat să-l faci.

Ne tragem în linie directă din bucuria lui Dumnezeu.

Nu-L iubim pe Dumnezeu asa cum se cuvine dacã, iubindu-L, nu stim sã-l facem iubit.

Cu privire la lucrurile lui Dumnezeu, singurii care stiu ceva cu adevãrat, sunt cei care iubesc.

Dumnezeu dãruieste celor care dãruiesc.
Dumnezeu Se dãruieste celor care se dãruiesc.

Dacã stii sã-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, o sã-L regãsesti în tot ceea ce ti se întâmplã.

Viata este frumoasã prin ceea este.
Mai frumoasã încã prin ceea ce ascunde.
Dar mult mai mult încã prin ceea ce dobândeste.

Tot ceea ce deformeazã viata nostrã interioarã se poate reduce la felul, mai mult sau mai putin constient, în care denaturãm în noi textul din “Tatãl Nostru”.

Il loc sã spunem “Tatãl Nostru care esti în Ceruri”, ceea ce spunem este potrivit calitãtii noastre sufletesti, “Judecãtorul Nostru care esti la Tribunal”, “Furnizorul Nostru care esti la Tejghea”, “Creditorul Nostru care prea des ne bati la usã”, “Cauza noastrã primã al cãrei efect pierdut în depãrtãri suntem”, “Stãpânul nostru Suprem în fata cãruia nu suntem decât pulbere”, “Camaradul nostru cu care tratãm liber” – si asa mai departe, într-o dezolantã varietate… Nu mai spunem în adevãrul lor tocmai cuvintele pe care Dumnezeu ne-a învãtat sã le rostim cînd ne rugãm. Tatãl Nostru… si care esti în Ceruri.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Dumnezeu, cu atât simtim mai mult cã vointa noastrã se face nu numai asemãnãtoare cu a Sa, ceea ce ar fi natural (si n-ar merita sã fie subliniat), dar, lucru surprinzãtor, cã voinþa Sa devine din ce în ce mai asemãnãtoare cu a noastrã…

A fi supus numai lui Dumnezeu – nu poate exista o libertate mai absolutã decât aceasta, si oricare fiu al Bisericii o poate cunoaste…

“Itinerarul sufletului cãtre Dumnezeu” este, aici pe pãmânt, calea urmatã de Spiritul Sfânt de la Tatã spre Fiu si de la Fiu spre Tatã, prin mijlocirea tuturor lucrurilor.

Cele nouã coruri ale îngerilor în suflete cântã, în timp ce urcã scara:
A-L iubi pe Dumnezeu.
A iubi întru Dumnezeu.
A nu iubi decât întru Dumnezeu.
A iubi totul din dragoste de Dumnezeu.
A iubi totul întru Dumnezeu.
A nu iubi totul decât întru Dumnezeu.
A nu-L iubi pe Dumnezeu decât pentru Dumnezeu.
A nu iubi nimic atât de mult ca pe Dumnezeu.
A-L iubi pe Dumnezeu cu toatã puterea lui Dumnezeu.

De la un Dumnezeu al filozofilor la Dumnezeul cel Viu… Dumnezeu despre care se vorbeste… Dumnezeu care vorbeste… Dumnezeu care ne vorbeste… Dumnezeu care ne vorbeste despre El… Dumnezeu care vorbeste pânã si în noi…

Poti avea dusmani. Tu însuti n-ar trebui sã fii dusmanul nimãnui.

A sti cum trebuie sã-ti iubesti dusmanii, înseamnã a începe sã întelegi ce este Dumnezeu.

Dacã nu iubesti din profunzimea ofensei care ti-a fost adusã, încã n-ai ajuns cu adevãrat sã rãscumperi, prin bine, rãul.

Nu reprosa nimãnui ingratitudinea sa fatã de tine. N-ai reusi decât sã-i faci ingratitudinea mai putin ingratã, fãrã sã aduci vreun remediu potrivit greselii sale. Acestea sunt obligatii care, pentru a fi bine fãcute, trebuie sã fie îndeplinite de altii decât de fiinta nesocotitã sau rãnitã.

A fi tratat cu ingratitudine: unul din felurile – si nu cel mai neînsemnat – de-a semãna cu Dumnezeu.

Simtitã, o absentã de Dumnezeu e mare ca însusi Dumnezeu si, tocmai prin aceasta, ea ni-L readuce ca prezentã, în chip straniu si uluitor.

“Dacã par a nu-ti da nimic, o fac pentru cã Eu vreau ca tu sã pari a-Mi da ceva…”

Dumnezeu si-a deschis gura ca sã spunã: “Sã se facã Luminã !” si s-a fãcut Luminã. – Acelasi lucru s-a petrecut uneori si în sufletul tãu. – Dacã alteori însã aceastã gurã – totusi atât de apropiatã si de dãtãtoare de har- pãrea sã se fi închis fãcând loc întunericului cu aceeasi fortã cu care a fãcut luminã, nu te teme. Dimpotrivã, lasã bucuria sã te îmbete… Buzele se-nchid când vor sã sãrute… Repetã dimpreunã cu Cântarea: “Sãrutul gurii Tale Tu mi l-ai dat”.
Pentru a sãruta, buzele se-nchid.

Suferinta este [...] o vizitã a lui Dumnezeu; un fel de sacrament nemaiauzit, prin care Fiinta eternã vine la noi, pe fondul unui neant, al unei absente, în care privatiunea, nu numai de un lucru, ci de un lucru iubit, posedat ori dorit, înseamnã Dumnezeu si poate produce un har [...] Este o vizitã, dar una misterioasã, o vizitã a Fiintei supreme, pãtrunzând în noi tocmai prin acea imputinare a fiintei noastre, prin acea lezare a iubirii noastre…”

(Vladimir Ghika – “Gânduri pentru zilele care vin”)

Rugãciunea lui Iisus, Rugãciunea inimii

51baa7aee377054284

În loc să mai caute Numele dinlăuntrul său, omul începe să-şi caute re-numele din afară, pierzându-şi astfel axa lăuntrică. Dezaxat, Cain se risipeşte în rătăcirea exterioară, construind fără Dumnezeu culturile şi civilizaţiile, lumea din afară. Aceasta este condiţia omului „alungat din rai”, adică existenţă în afara sa, lipsit de identitate. Cu toate acestea Dumnezeu depăşeşte provocarea pentru a păstra harul Legământului, dăruindu-le, lui Adam şi Eva, un al treilea fiu, pe Set. Acesta, cu adevărat, deschide o nouă descendenţă din care se naşte Enos, despre care Biblis spune că este cel care, după cădere, începe a „chema numele Domnului Dumnezeu” (Facerea 4,26)

Aşadar calea de întoarcere este posibilă şi omul poate deveni Om prin această chemare care este chiar locul împlinirii sale: „Enos” înseamnă „Om”! Astfel încât, odată cu neamul semiţilor care se naşte din Sem, primul născut al lui Noe – „sem” însemnând „purtătorii Numelui”, se naşte şi Tradiţia Rugăciunii lui Iisus, ai cărui ucenici, la rândul lor, vor purta Numele „scris pe frunţile lor” (Apocalipsa 14,1). Vedem astfel că descendenţa purtătorilor Numelui nu s-a întrerupt de la Facere până la Apocalipsă şi ucenicii lui Hristos, creştinii, sunt semiţii ajunşi la desăvârşire.

Noi purtăm în memorie aceste mari etape ale înaintării pe Calea de la Biblie la nunta mistică, le purtăm în celulele noastre ancestrale, dar fiecare dintre noi le şi trăieşte din nou în propria sa creştere duhovnicească, ca pe un Vechi Testament propriu, până la finala şi desăvârşita revelaţie a celui de pe urmă Legământ în care Numele îşi descoperă faţa în Iisus Hristos, cu făgăduinţa că omul însuşi va deveni lăcaş al lui Dumnezeu şi că Dumnezeu va locui în om şi omul în Dumnezeu, dacă omul va împlini porunca Iubirii. Aşadar, Biblia descrie propriul nostru itinerar spre descoperirea şi cunoaşterea Numelui. Acesta va traduce întotdeauna chintesenţa credinţei mele, adică: în Care Dumnezeu cred şi cum cred eu în El. Noe, Avraam, Moise… sunt prototipurile mele, treptele scării mele lăuntrice pe care trebuie să o urc sau bornele aşezate de-a lungul căii mele personale, dirijându-mi creşterea şi dându-mi direcţia cea bună. Fără nici o pretenţie va trebui să pun prenumele meu în locul tuturor acestor figuri biblice. Atunci textul va prinde deodată o uluitoare coloratură, atât de personală şi de actuală încât devine în sensul cel mai propriu o revelaţie pentru mine, astăzi. Şi Duhul îmi va da să înţeleg înlăuntrul meu că Tradiţia nu este o literă moartă aparţinând unui trecut întunecat şi cu totul depăşit, ci o realitate vie care se ancorează în mine. E mereu aceeaşi veşnicie în sânul unui timp care se scurge, mereu aceeaşi Prezenţă sub feţe diferite, mereu aceeaşi Revelaţie care dă sens evenimentelor atât de variate ale istoriei, este de fapt Numele lui Dumnezeu pe care Acesta încearcă să-l murmure în viaţa mea cea mai concretă, text în contextul meu… (cf. Psalm 33,2-5). Când Biblia vorbeşte despre Noe, despre Avraam, despre Moise şi despre toţi cei pomeniţi până la Apocalipsă, este vorba şi despre mine: „Tu eşti omul care a făcut aceasta!” (2 Regi 12,7), îi spune Proorocul Natan lui David. Taina este abisală şi nu voi reuşi nicicând să o cercetez, să învăţ cine sunt eu în ochii lui Dumnezeu şi care este Faţa Sa pentru mine în ziua aceasta.

Prin Rugăciune, Hristos ne scoate din iadul nostru prea subiectiv ca să ne ducă la Dumnezeu care are un plan de „iubire nebună” pentru toată omenirea şi pentru fiecare din noi în mod special. Toată Scriptura ne-o spune şi ne-o repetă: El te-a ales înainte de a te naşte, El te-a alcătuit în pântecul mamei tale, El îţi cunoaşte fiecare fibră a fiinţei tale, cel mai firav gând al tău Îi este cunoscut încă înainte să fie exprimat, nimic din ceea ce te priveşte nu este lăsat la voia întâmplării (Ps 138). El te caută mereu şi nu încetează să te aştepte ca un Mire (Cânt. Cânt., Osea, Ioan 10), veghează asupra ta ca nu cumva un fir de păr să cadă fără ştirea Lui (Matei 10,30) ca, în cele din urmă, să moară din iubire pentru tine personal şi să învieze pentru a-ţi oferi plinătatea vieţii… Şi acestea, toate acestea, acum şi aici, chiar în ceea ce trăieşti acum, chiar dacă ego-ului tăi i se pare neplăcut, revoltător sau oribil… Continue reading

25-27 aprilie 2014 Cursul de Conectare si Vindecare cu Ingerii

Archangel-Gabriel

Vineri 25 aprilie 2014, ora 18.30 – 20.30 -  Meditatia de Activare a Darurilor Divine. Intrarea libera. Participarea se face pe baza de inscriere ferma la e-mail karyn.taulescu@yahoo.com, cel mai tarziu pana in 18 aprilie 2014. Locatia va fi comunicata ulterior tuturor participantilor.

Sambata 26 aprilie 2014, ora 10.00 – 18.00 - Cursul de baza : tehnici si acordaje angelice. Un proces interior complex, de trezire a naturii divine a fiecaruia, a maestrului interior, conexiunea cu entitatile angelice avand ca principal scop vindecarea emotionala, fizica si spirituala, activarea simturilor si clarsimturilor.  Initierile pe care le veti primi si integra la acest curs sunt: Angel Reiki, Cele 7 Raze ale Arhanghelilor, Ordinul Arhanghelului Mihail, Sistemul de energii ale Arhanghelului Metatron si Raziel, Lumina Puritatii,  Initierea Elohimilor, cele 49 de Simboluri Angelice, meditatii de activare si initieri primite prin Chanelling.

Duminica 27 aprilie 2014, ora 10.00 – 18.00 – Cursul Avansat. Cuprinde tehnici si acordaje angelice. Meditatia angelica de vindecare cu Arborele Sephirotic, o metoda profunda de extindere a conștiintei, o eficienta cale de dezvoltare a potentialelor, de deblocare a intelepciuni si cunoasterii ancestrale. Te ajuta sa elimini obstacolele din calea dezvoltarii abilitatilor intuitive si sa iti accelerezi cresterea spirituala.

Efectele acesteia conduc la purificarea si constientizarea diferitelor nivele de constiinta, vindecarea diferitelor probleme datorita procesului de infuzie cu Lumina Divina, accelerarea procesului de dezvoltare spirituala si personala, o cale de eliberare a karmei, de activare a darurilor spirituale, dezvolta si activeaza lumina spiritului in interior, creste capacitatea de relaxare, focusare si concentrare a mintii, aduce inspiratie, autocontrol, etc.

Reconfigurarea tiparelor mentale si emotionale : Meditatia cu Arhanghelii celor patru elemente si reactivarea drepturilor divine, vibrarea sunetelor sacre. Mai multe detalii despre Cursul de Conectare si Vindecare cu Ingerii >>>

Participarea la aceste cursuri nu necesita o pregatire sau initiere speciala. Daca simti ca ai o legatura cu ingerii atunci lasa-te purtat de intuitie. Vei primi experienta unui curs complex, a unei calatorii initiatice, plina de semnificatii.

Participantii primesc : Manualul cursurilor, CD cu Muzica Angelica si Meditatii Ghidate, Certificat de Participare si Initiere.

Investitia 650 lei. Elevii, studentii, pensionarii, precum si cei care doresc sa participe din nou, au reducere 50%.

Inscrierea se face prin email karyn.taulescu@yahoo.com. Plata cursului se face doar prin banca in contul SC INFOLIGHT SRL , nr. RO16RNCB0285122216070001 RON deschis la BCR Sucursala Unic Bucuresti.

Va astept cu mult drag!

Angajamentul unui cuplu spiritual

couple_large
„A iubi o altă fiinţă umană: poate cea mai dificilă dintre sarcinile noastre, testul suprem, înfăptuirea faţă de care orice altă înfăptuire este doar o pregătire.”- Rainer Maria Rilke
„Timpul pe care nu-l petrecem iubind este un timp pierdut.”- Tasso
„Iubirea cere totul pentru că are acest drept.” – Beethoven

Momentul de început al unei relaţii de iubire este un moment magic în care porţile sufletului se deschid, lăsând să se întrevadă esenţa divină din fiecare. Recunoscându-se în acest fel, cei doi încep să se iubească şi să-şi croiască împreună un drum tocmai către acea esenţă divină care i-a atras, de fapt, către Dumnezeu.

Aspiraţia mai mult sau mai puţin conştientă a fiecăruia către desăvârşire, către starea de întreg, către starea androginală, se conturează tot mai clar odată cu trecerea timpului. De aceea, relaţiile asumate pe termen lung, cu toate că par mai dificile şi mai solicitante, aduc prin profunzimea şi bogăţia lor mai mulţi sorţi de izbândă pentru împlinirea acestei aspiraţii decât relaţiile de scurtă durată, trecătoare şi superficiale.

Fiecare relaţie este o lecţie despre ceea ce avem nevoie să învăţăm la momentul respectiv, indiferent de ceea ce credem noi că ne trebuie. Ele sunt oglinzi care ne arată care parte din noi înşine are cea mai mare nevoie de atenţia şi de grija noastră în acel moment. Pe măsură ce relaţia se maturizează, cei doi au prilejul să asimileze aspecte ale fiinţelor lor care erau doar latente la începutul relaţiei.

Este nevoie de mult curaj pentru asumarea acestei căi. Moştenim multe prejudecăţi, neîncredere în propriile sentimente şi reprimare a lor. Eventualele tensiuni care apar îi sperie pe unii, însă este o greşeală ca acestea să fie confundate cu eşecul şi să fie evitate. Ele reprezintă sentimente profunde şi vechi, care ies la suprafaţă şi au nevoie sa fie acceptate şi purificate spiritual. Acestea fac parte din calea asumată şi modul în care ne raportăm la ele ne determină evoluţia. Tot mai mulţi oameni îşi dau seama că a înlocui persoana iubită nu reprezintă soluţia problemelor de cuplu.

Intenţie, asumare, angajament

În mod poate paradoxal, focalizarea asupra scopului dorit (ignorând etapele care trebuie parcurse până la el) este mai puţin eficientă decât focalizarea asupra procesului de atingere a acestuia, asupra acţiunilor concrete din care este alcătuit. Scopul poate fi atins tocmai acţionând. Angajamentele bazate pe asumarea acţiunii se referă la aspecte care pot fi controlate, cum ar fi respectarea adevărului, a promisiunilor, deschiderea sufletească faţă de celălalt. Dacă ne asumăm angajamente referitoare la acţiuni, este ca şi cum am desena pe o hartă drumul exact către scopul dorit. Acesta devine astfel o posibilitate reală.

În lucrarea The Conscious Heart (Inima conştientă), autorii Kathlyn şi Gay Hendricks enumeră şapte tipuri importante de astfel de angajamente, care ajută la aprofundarea unei relaţii şi la creşterea stării de mulţumire sufletească. Ele pot fi exprimate în modul următor: Continue reading

Cum sa iubim

jerinm08-wallpaper-1400x1050

Asculta fara sa intrerupi          (Proverbe 18)
Vorbeste fara sa acuzi             (Jacob 1:19)
Ofera fara sa te zgarcesti        (Proverbe 21:26)
Roaga-te fara sa te opresti      (Coloseni 1:9).
Raspunde fara sa te certi         (Proverbe 17:1)
Impartaseste fara sa pretinzi   (Efeseni 4:15)
Bucura-te fara sa te plangi      (2:14)
Increde-te fara sa eziti            (Corinteni 13:7)
Iarta fara sa pedepsesti           (Coloseni 3:13)
Promite fara sa uiti                  (Proverbe 13:12)

“Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata. ” (1 Corinteni 13:4-8a)

“De fiecare data cand imi treci prin minte, izbucnesc in exclamatii de multumire catre Dumnezeu.” (Filipeni 1:3; Apostolul Pavel)

“Pune-ma ca pe un semn in inima ta, ca pe un semn pe bratul tau; iubirea este puternica precum moartea si manie amara precum infernul: carbunii ei sunt carbuni de foc; violente sunt vapaile ei.” (Solomon – Cantarea Cantarilor) citate dragoste biblie

“Si acum acestea trei raman: credinta, speranta si dragostea. Dar cea mai mare dintre acestea este dragostea” (1 Corinteni 13:13)

“Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.” (1 Corinteni, 13:1-13)

“Ura starneste certuri, dar dragostea acopera toate greselile. – (Proverbe 10:12)

“Sa ne iubim unii pe altii caci dragostea vine de la Dumnezeu. Oricine care iubeste s-a nascut din Dumnezeu si il cunoaste pe Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7)

“Dragostea trebuie sa fie sincera. Uraste ce este rau; tine-te strans de ce este bine.” (Romani 12:9)

„In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi iubim pentru ca El ne-a iubit intai.” (1 Ioan 4:18-19)

“Cele cateva ore pe care le petrec cu tine valoreaza cat cele o mie de ore pe care le petrec fara tine!” (Cantarea lui Solomon 2:2,3)

“Dragostea vine dintr-o inima pura, dintr-o constiinta buna si dintr-o credinta sincera.” (1 Timotei 1:5)

„Sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul.” (1 Ioan 3:18)

“Nu-mi cere sa te parasesc sau sa fac cale intoarsa de la tine. Unde mergi tu, voi merge si eu si unde vei sta tu voi sta si eu. Oamenii tau vor fi oamenii mei si Dumnezeul tau Dumnezeul meu.”

“Unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropată acolo. Faca-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu ma va desparti de tine in afara de moarte!” (Cartea Rut 1:16)

“O dragoste mai mare decat aceasta nu poate avea cineva, ca sa-si puna sufletul pentru prietenii sai.” (Ioan 15:13)

“Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul.” (Romani 13:8)
“Deci nu mai sunt doi, ci unul singur! Așadar, omul nu trebuie sa desparta ceea ce Dumnezeu a adus laolalta!” (Matei 19:6-8)

“Iubeste lumea dar nu apartine ei” (Iisus Hristos)

Omul, zidire de mare pret

Jesus-Picture-Healing-The-Lame-Painting-HD-Wallpaper

„Invidiosul nu primeşte doctor pentru boala sa şi nu poate găsi leac tămăduitor al suferinţei sale, deşi Sfânta Scriptură e plină de ele. El, invidiosul, aşteap­tă uşurarea bolii numai într-un singur fel: să-i vadă prăbuşindu-se pe unii dintre cei invidiaţi. Capătul urii lui e să-l vadă pe cel invidiat din fericit, neferi­cit, din norocos, nenorocit. Pe unii oameni, cu totul potrivnici, binefacerile îi îmblânzesc. Pe invidioşi, însă, binefacerile mai mult îi rănesc, îi înrăiesc. Cu cât invidiosul are parte de mai mari faceri de bine, cu atât mai tare fierbe de ciudă, mai mult se supără şi se mânie. Mulţumind pentru darurile primite şi mai mult se cătrăneşte de purtarea binefăcătorului. Ce fiară poate fi mai feroce în răutatea ei? Ce fiară nu întrec ei prin răutatea năravului lor? Ce sălbăticiune nu depăşesc ei prin cruzimea lor? Câinii cărora li se aruncă o coajă de pâine se domesticesc, leii cărora li se poartă de grijă se îmblânzesc. Invidioşii, însă, şi mai mult se irită când li se arată îngrijire şi atenţie.

Rănile invidiosului sunt adânci şi ascunse, şi ele nu suferă vindecare, ca unele ce stau închise de dure­rea lor oarbă în ascunzişurile conştiinţei. Invidiosul este duşmanul propriei sale sănătăţi sufleteşti. Cel invidiat poate să scape şi să-l ocolească pe invidios, dar invidiosul nu poate scăpa de sine însuşi.

Tu, invidiosule, duşmanul tău este cu tine, vrăjma­şul îţi este continuu în inimă; primejdia este închisă în adâncul tău; eşti legat cu un lanţ neîndurător; eşti prizo­nierul invidiei şi nici o mângâiere nu-ţi vine într-ajutor.

A prigoni pe un om binecuvântat de  Dumnezeu şi a urî pe cel fericit, iată o nenorocire fără leac”. (Sfântul e cel Mare, Despre invidie)

Răbdarea răului, primirea umilinţei la care te su­pune în lumea aceasta, are cea mai uriaşă putere asu­pra răului.

Chip de umilinţă desăvârşită ne-a dat Iisus pe Cruce. El, Fiul şi Slava Tatălui, Dumnezeu adevărat, nu S-a împotrivit ateismului lui Iuda ci a primit toate consecinţele lui. A primit să treacă prin cea mai de pe urmă umilire cu putinţă pe pământ, căci, ca un Dumnezeu, ştia ce putere are umilinţa. Răbdând bă­tăi, scuipări în obraz, cununa de spini, piroanele şi spânzurarea pe cruce, iar peste suflet hulirea celor fără de lege; toate acestea încă nu erau crucea cea mai grea. Pe aceasta o avea la spate. Dar avea Iisus o cruce mai grea, pe care era răstignit cu faţa; era neasemănata durere a milei Sale faţă de oameni. Cru­cea asta n-o simte decât omul care nu se mai smin­teşte de om; ci înţelegându-l nesfârşit îl iartă şi îi stinge veninul cu rouă cerului din sufletul său.

Oamenii aceştia, care boleau de răi ce erau şi care nu pricepeau nimic din dumnezeirea lui Iisus, reprezintă acea coaliţie a veninului sufletesc contra Mântuitorului. Aceşti contemporani ai lui Iisus, otră­viţi de răutate, reprezintă culmea invidiei omeneşti contra sublimului, contra lui Iisus. Căci de ce a fost invidiat Iisus? Din cauza minunilor Sale printre cei sărmani şi oropsiţi, cei dintâi chemaţi la mântuire.

Flămânzii erau hrăniţi; hrănitorul, duşmănit. Morţii erau înviaţi; invidioşii mureau de ciudă. De­monii erau alungaţi iar Celui ce le poruncea la de­moni să iasă, oamenii îi întindeau curse. Leproşii erau curăţiţi, şchiopii umblau, surzii auzeau, orbii vedeau iar binefăcătorul era prigonit.

In cele din urmă L-au osândit la moarte pe Dătătorul vieţii; au bătut cu bice pe Izbăvitorul oamenilor şi au judecat la moarte pe Judecătorul lumii (Sfântul Vasile cel Mare, Despre invidie).

Iar Iisus şi pentru aceştia S-a rugat Tatălui pentru iertare. Iubirea aceasta de oameni – aşa cum sunt, şi care n-a avut niciodată vreo umbră de scădere, I-a pricinuit lui Iisus o cruce neasemănat mai grea, pe care o poartă şi de care se ţintuieşte cu fiecare din răutăţile noastre „de fiecare zi”, până la sfârşitul lumii. Şi noi suntem printre iudeii care-L pironeau pe cruce – fiecare în veacul nostru – fiindcă Iisus e în toate veacurile.

Ar trebui să-I urmăm lui Iisus toată calea Sa pă­mântească, măcar tot aşa de harnic şi zorit pe cât ne zoreşte foamea şi setea după cele pieritoare.

Modelul, desăvârşirea lui Iisus în ascultare şi în lepădarea de sine pentru iubirea de oameni, a ridicat între creştini şirul fără număr de cuvioşi şi buni biruitori mucenici, care, pentru dragostea Lui, erau fericiţi să sufere şi ei chinuri înfricoşate de la necre­dincioşii vremurilor lor.

*

Iată nebiruita armă - lepădarea vieţii noastre pe cruce, care a făcut sfinţi. De dragostea lui Iisus nu-i mai putea despărţi nici frica de moarte, nici dragostea de viaţă.

Aceştia, Sfinţii, s-au arătat mai presus nu numai de durere şi plăcere, ci au covârşit şi moartea şi viaţa. In ei avea loc şi moartea şi învierea lui Iisus.

Nouă, neputincioşilor, deşi cugetăm ale lumii şi umblăm în calea păcatelor, încă nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe frunte şi nu ne-a bătut piroanele în tălpi. La noi nu sunt semnele sfinţilor…

Dar zic însă: Providenţa ştie însă hotărârea noastră. Cine vrea să-i urmeze lui Iisus şi să se asemene cu El, în cruce să se asemene! Şi cât poate firea omenească, asemenea cu Iisus va fi!

(Din volumul:
Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca
– Omul, zidire de mare preţ
)

Cineva mai presus decat noi

charge-hug

Esti o parte din cer si o parte din pamant. Nu te poti lepada de nici una din ele caci ele traiesc doar impreuna in Om. Nu ai venit pe pamant ca sa traiesti in cer si nici nu vei pleca in cer ca sa traiesti ceea ce nu ai trait pe pamant. Fiecare absenta din viata ta te costa timp care este irecuperabil. Timpul ce ti-a fost dat se scurge din prima zi a vietii tale. Iar aici pe pamant ai primit darul Vietii.

Ai nevoie de mai multa consideratie fata de tine si asta nu ti-o da nici o diploma “recunoscuta international” sau “recunoscuta de stat”. In spatele acestei recunoasteri este defapt o alta nevoie. Ai nevoie de recunoasterea familiei tale. Iti onorezi radacinile? Simti ca apartii familiei tale? Simti ca apartii acestei tari? Cu cat vei renega radacinile tale cu atat vei pierde mai mult din potentialul pe care intregul tau neam ti-l transmite. Ei stramosii au nevoie de tine, au nevoie ca tu sa duci mai departe traditia acestui neam, a acestei tari. In sangele tau nu este doar mama si tata care poate nu te-au iubit asa cum ti-ai dorit ci intregul tau neam de eroi, de vindecatori, de oameni care au adus rod acestei tari.

Ce suntem daca ne renegam conducatorii? De ce nu avem pe cei mai buni? Pentru ca nu avem un cod al onoarei in care sa credem cu totii. Mai intai onoarea fata de propria familie si apoi a acestei tari. Nu scapi ocazia sa te plangi sau sa tanjesti la ce are altul, pentru ca nu te simti bine niciunde.

Nu scapi ocazia sa pleci din tara fara sa iti pese ce lasi in urma pentru ca “acolo” poti avea “tot ce ti-ai dorit”. Dar care este pretul? Un om fara familie si fara tara este un om care nu poate creste caci nu are pe ce se sustine, ii lipseste fundamentul. Atunci el devine vulnerabil, plin de frici, bolnav, instabil emotional, tocmai bun de manipulat de oricine. Raman in urma copii nefericiti care devin oameni mari incapabili de a avea o familie.

Sa nu ne fie teama sa avem vise si sa le implinim. Sa nu mai traim in ignoranta, fata de omul ranit de pe strada, fata de copii care nu au ce manca, fata de animalele care sunt chinuite, fata de copacii care sunt taiati. Trezeste-te si simte pulsul tarii tale. Suntem cu totii “ai nostrii”. Ne avem unii pe altii si nimic mai mult. Avem nevoie sa ne onoram unii pe altii, iar apoi sa invatam sa ne iubim.

Mai intai trebuie sa ne schimbam noi, pentru a putea primi recunoasterea propriei familii si apoi a intregii lumi? Atunci cand vei face pace cu tine nu vei mai avea nevoie de recunoastere, ea va veni pur si simplu. Natura te va recunoaste si ea si nu vor mai fi necesare inundatiile, incendiile, cutremurele.Incetand sa mai chinui copacii, animalele, apele, natura va da rod si te vei simti binecuvantat. Cauti orice mai putin pe Dumnezeu. Dai vina pe toti mai putin pe alegerile tale. Dumnezeu te cunoaste, doar tu nu Il cunosti pe el. In fiecare zi te indepartezi mai mult si mai mult de El, de viata ta, de timpul tau, de familia ta, de tara ta.

Taina Botezului reprezinta recunostinta pentru aceasta viata. Cand nu ai recunostinta pentru parinti, pentru viata, pierzi onoarea si ceea ce este sfant. Cum crezi ca poate deveni viata ta?Te simti singur? Esti singur doar cand esti separat de Dumnezeu. Nu vei fi niciodata singur caci am fost “proiectati” de a fi impreuna. Indoiala te face vulnerabil, te face sa iti pierzi puterea. Cat de deschis esti sa intampini oamenii in viata ta, sa primesti si sa daruiesti iubire?

Pregateste sufletul ca pe un vas curat gata sa primeasca Sfanta Taina a Impartasaniei, recunostinta ta pentru celalalt, caci primind pe Domnul primim si pe Omul in inima noastra. Caci El a spus: “Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii” (Ioan 13:34-35).

Sa punem Lumina in sufletele noastre si sa fim mai buni chiar de acum, caci cineva mai presus decat noi, vegheaza. Datoria noastra cea mai imperioasa este de a nu da niciodata drumul firului Minunii, pentru ca prin el suntem noi, adevarata fiinta.

Initiere la distanta in cele 7 Raze ale Arhanghelilor

uriel

Ingerii sunt fiinţe de inalta vibratie de lumina pura care provin din dimensiunea a saptea. Frecvenţa lor este mult mai mare decat a noastra, iar acesta este si  motivul pentru care noi nu ii putem vedea sau auzi, în condiţii normale. Existenţa lor, a fost documentată din timpuri stravechi, într-o multitudine de tradiţii, religii, culturi şi sistemele de credinta.

Cu bucurie voi incepe sa transmit din nou la distanta Initierile angelice. Iar una din cele mai frumoase, “cele 7 Raze ale Arhanghelilor” o voi transmite catre voi in dar, Sambata 15 martie 2014, ora 11.00.

Arhanghelii sunt fiinţe maiestuoase care întruchipează atribute divine şi sunt în serviciul omenirii pe pământ. Ei lucrează neîncetat să învingă răul şi să avanseze binele. Arhanghelii ne precedă cu milioane de ani şi se prezintă a fi primii noştri învăţători pe calea spirituală. Sunt de asemenea descrişi ca arhitecţi divini, pe care Dumnezeu îi foloseşte pentru a schiţa şi executa planurile pentru proiectele sale. Ei sunt constructori cosmici şi proiectanţi în cel mai măreţ sens al cuvântului, favorizând către minţile noastre amprenta divină pentru fiecare încercare, efort, de la cel mai mic la cel mai mare.

Toţi Arhanghelii sunt şi vindecători care vin ca maeştri chirurgi pentru a vindeca sufletele şi cele patru corpuri joase ale noastre – eteric, mental, emoţional şi fizic. Imaginaţi-vă puterea Arhanghelilor, care pentru milioane de ani nu au făcut nimic altceva decât să afirme realitatea lui Dumnezeu şi să dezvolte lumina spirituală în fiinţa lor. Apoi când sunt în mijlocul nostru, dirijează către noi şi ne purifică transmiţând imensele fluxuri de lumină pe care le-au cultivat. Folosind lansarea de energie de la îngeri în mod corect ne poate ajuta în a face un mai mare progres în viaţa noastră de zi cu zi şi pe calea spirituală.

Modalitatea de inscriere prin lasarea unui comentariu la aceasta postare. Manualul il puteti descarca aici : Cele 7 Raze ale Arhanghelilor (in manual gasiti si procedura de primire a initierii)

Cu multa dragoste pentru voi, consacru toate aceste energii celui mai inalt scop divin, al tuturor

Karyn

HARA, centrul vital al omului

1508508_622989617774490_1581519844_n

Omul care dispune de Hara „este acolo” într-un fel drept. El nu este uşor de răsturnat, nici nu poate fi făcut să-şi schimbe uşor opinia şi îşi regăseşte în mod foarte natural centrul după ce a primit o lovitură care îl face să-şi piardă echilibrul sau îl obligă pentru moment să-şi angajeze toate forţele.

Cel care stăpâneşte practica Harei este, de asemenea, mai rezistent, mai puţin suspus oboselii. Pentru că reuşeşte mereu să-şi regăsească legătura cu centrul, îi este posibil în orice moment să se deschidă sursei sigure a forţelor care îl reînnoiesc. Omul care posedă Hara nu se epuizează. Cu cât învaţă să se ancoreze în Hara, cu atât el este în măsură să vină de hac tulburărilor somatice şi psihice provocate de Eul existenţial şi reuşeşte să lase să treacă forţele regeneratoare care vin din „fond”.

Nu există bolnav pentru care vindecarea să nu fie complicată de crispări, de tensiuni interioare, nici restabilire care să nu fie grăbită de dispariţia tensiunilor. Exact în măsura în care aceste tensiuni sunt legate de un Eu anxios, mereu cu ochii în patru, sau de un Eu tenace ele sunt susceptibile să dispară atunci când omul a învăţat să-şi adune forţele în bazin, adică în spaţiul în care se face înrădăcinarea în Hara.

Hara este sinonim cu creşterea forţei fizice, cu o mai mare capacitate de recuperare. Suntem uimiţi de fiecare dată să vedem cât de capabil este un om ce are Hara să-şi recapete forţa fizică, să o amelioreze şi să o menajeze. Iată un exemplu dintre multe altele. Maestrul de tir cu arcul Kenran Umeji avea obiceiul să-şi invite elevii să-i atingă muşchii braţului în clipa în care îşi încorda arcul. Elevii lui puteau să constate că muşchii lui erau complet destinşi. Dacă unii din ei îşi exprima uimirea pe această temă, maestrul începea să râdă şi spunea: „Numai începătorul caută să întindă arcul cu forţa musculară, eu, o fac pur şi simplu cu ki. Ki, adică forţa universală la care participăm prin fiinţa noastră esenţială. Trebuie să învăţăm, graţie lui Hara, să o simţim şi să o lăsăm să vină, contrar forţei mişcate de voinţă, forţa „acţiunii”. Continue reading

Teama de a pierde controlul, teama de a avea orgasm

intimacy-sex-couple2

“În spatele tuturor problemelor sexuale se afla teama. Orgasmul ne  ameninta eul, pentru ca el declanseaza o forta pe care noi nu o mai putem conduce si nici controla cu egoul nostru. Toate starile extatice si euforice – indiferent ca sunt de natura extatica sau religioasa declanseaza întotdeauna la om simultan o atractie fascinanta, si o mare teama. Frica este preponderenta în masura în care omul este obisnuit sa se controleze. Extazul înseamna pierderea controlului.

Controlul de sine este evaluat în societatea noastra drept o calitate deosebita si, de aceea, ea este inoculata cu harnicie si copiilor (“… aduna-te acum!”). Capacitatea unui ridicat control de sine usureaza considerabil convietuirea sociala, dar reprezinta totodata expresia incredibilei falsitati a acestei societati. Controlul de sine nu înseamna nimic altceva decât refularea în inconstient a tuturor impulsurilor care nu sunt binevenite într-o societate.

În felul acesta, impulsul dispare din sfera vizibila, dar se pune întrebarea ce se petrece în continuare cu impulsul disparut. Si deoarece împlinirea impulsului tine de natura acestuia, el va avea în continuare tendinta de a reveni în sfera vizibila, si astfel omul
trebuie sa investeasca încontinuu energie daca vrea sa suprime si sa controleze în continuare impulsul refulat. Aici ne devine limpede de ce îi este omului teama de pierderea controlului. O situatie extatica sau euforica deschide oarecum “accesul la inconstient”, lasând cele refulate cu grija pâna atunci sa iasa la lumina. Iar omul devine în asemenea cazuri atât de onest, încât se simte de cele mai multe ori penibil. Vechii romani stiau deja ca “In vino veritas – În vin se afla adevarul”. În timpul unei betii, dintr-un “miel blând” apare o agresiune salbatica, pe când un “tip brutal” izbucneste în lacrimi. Situatia devine de-a dreptul onesta, dar ea da de gândit din punct de vedere social si, de aceea, “oamenii ar trebui sa se poata stapâni”. În asemenea situatii pacientii unui spital sunt foarte onesti.

Daca omului îi este teama sa nu-si piarda controlul si, de aceea, exerseaza zilnic controlul de sine, îi este adesea dificil sa renunte, în cadrul sexualitatii, la controlul eului, si sa lase sa se întâmple ceea ce se întâmpla. În timpul orgasmului, micul nostru eu – de care suntem mereu atât de mândri – este pur si simplu de negasit. Eul moare în timpul orgasmului ( … din pacate, doar momentan, pentru ca altfel iluminarea ar fi considerabil mai simpla!). Dar cel care se cramponeaza de eu îsi împiedica orgasmul. Si cu cât eul încearca mai mult sa produca în mod voluntar orgasmul, cu atât mai lipsita de perspectiva este reusita. Aceasta lege nu este luata în considerare în importanta ei, în ciuda faptului ca este foarte cunoscuta. Atâta timp cât eul vrea ceva, îi va fi imposibil sa-I atinga. Dorintele eului se concretizeaza în final întotdeauna în contrariile lor: faptul de a voi sa adoarma îl trezeste, faptul de a vrea sa fie potent îl duce la impotenta. Atâta timp cât eul îsi doreste iluminarea, nu va ajunge niciodata la acest tel! Orgasmul este renuntarea la eu, caci numai aceasta renuntare face posibila “devenirea Una”, caci atâta timp cât mai exista un eu exista si un non eu, iar noi existam în dualitate. Daca e ca femeia si barbatul sa vietuiasca un orgasm, li se cere amândurora, în egala masura, dispozitia de a lasa lucrurile sa-si urmeze cursul. Însa pe lânga aceasta tema comuna, barbatul si femeia mai trebuie sa împlineasca si teme diferite, specifice sexului, daca e sa se ajunga la o sexualitate armonioasa între ei.

Frigiditatea indica faptul ca o femeie nu vrea sa se daruiasca cu totul, ci vrea sa fie ea însasi barbatul. Ea nu vrea sa se subordoneze, sa fie “supusa”, ci vrea sa domine. Dar dorintele de dominare si fanteziile de putere sunt expresie a principiului masculin si, de aceea, împiedica la femeie o identificare desavârsita cu rolul feminitatii. Astfel de deplasari tulbura, desigur, în conformitate cu natura, un proces polar atât de sensibil cum este sexualitatea. Acest raport se confirma si prin faptul ca femeile care sunt frigide fata de partenerul lor pot vietui foarte bine un orgasm prin onanie. Prin onanie problema dominarii sau a daruirii este înlaturata – femeia este singura si nu trebuie sa lase pe nimeni sa patrunda în ea, cu exceptia propriilor fantezii. Iar eul, care nu se vede amenintat de existenta unui “tu”, se retrage cu mai multa usurinta si de bunavoie.

Prin frigiditate se arata în majoritatea cazurilor si teama femeii fata de propriile impulsuri, în special atunci când la ea se manifesta aprecieri stricte asupra cliseelor unei femei decente si ale unei femei usoare etc. Femeia frigida nu vrea sa lase nimic sa patrunda înauntru si nici sa iasa nimic în afara, ci ea vrea sa ramâna rece.

Principiul masculin este actiunea, creatia si înfaptuirea. Principiul masculin (Yang) este activ, si cu aceasta si agresiv. Potenta este expresia si simbolul puterii, impotenta este lipsa de putere. În spatele impotentei se afla teama fata de propria barbatie si fata de propria agresivitate. Omului îi este teama sa-si afirme principiul masculin. Impotenta este si expresia unei frici fata de feminitatea din sine. Feminitatea este vietuita drept o amenintare care vrea sa-I înghita pe om. În acest context, feminitatea se prezinta în aspectul strabunic ii care-si înghite copiii, respectiv al vrajitoarei. Iar omul nu vrea deloc sa intre în “coliba vrajitoarei”.

Si cu acest prilej se dovedeste identificarea redusa cu aspectul barbatesc, si cu aceasta cu atributele de putere si agresivitate. Barbatul impotent se identifica mai mult cu rolul pasiv si cu rolul celui supus. Lui îi este teama de actiune. Si aici începe cercul vicios daca se încearca obtinerea potentei prin vointa, încordare si stradanie. Cu cât presiunea de realizare este mai înalta, cu atât mai lipsita de perspectiva este orice erectie. Impotenta ar trebui mai degraba sa devina punctul de plecare din care omul sa-si dea siesi socoteala referitor la legaturile sale cu temele: putere, actiune si agresivitate, si totodata cu temerile legate de acestea. La considerarea tuturor problemelor sexuale nu trebuie uitat niciodata ca în fiecare om exista atât un aspect sufletesc feminin cât si unul masculin, si ca la urma urmelor orice om trebuie sa dezvolte ambele aspecte în sine, indiferent ca este barbat sau femeie. Însa aceasta cale dificila începe prin aceea ca omul îsi realizeaza deplina identificare cu acel aspect pe care îl reprezinta prin sexul corporal. Abia dupa ce am putut vietui în întregime unul dintre poli se deschide calea de a trezi în noi, prin întâlnirea cu celalalt sex, si partea sufleteasca polar opusa, si de a ne-o integra constient.”

sursa : Thorwald Dethlefsen; Ruediger Dahlke “Puterea vindecatoare a bolii”

Esenta Sinelui

1235393_10152243415823185_2097390692_n

Psihologia sugerează că o mare parte din capacitatea noastră de a funcţiona ca adulţi echilibraţi şi maturi este determinată de modul în care ne-au fost împlinite în copilărie nevoile specifice de dezvoltare. Acele nevoi care nu au fost împlinite corespunzător apar ca „goluri” ce interferează cu capacitatea noastră de a experimenta din plin Esenţa fiinţei noastre. Tradiţia spirituală sugerează că personalitatea noastră s-a format pentru a compensa golurile din dezvoltarea noastră. Personalitatea noastră este ca un bandaj de gips care protejează o mână sau un picior rupt. Cu cât rănile iniţiale sunt mai mari, cu atât bandajul trebuie să fie mai extins. Desigur, bandajul e necesar pentru ca membrul să se poată vindeca şi să redevină funcţional. Dar dacă nu vom scoate bandajul niciodată, el va limita foarte mult folosirea acelui membru şi îl va împiedica să crească şi să se dezvolte normal. Unii oameni şi-au dezvoltat o personalitate asemănătoare cu un bandaj gipsat al întregului corp. Niciunul dintre noi nu a ieşit din copilărie fără să aibă anumite necesităţi interioare sau să nu se închidă pentru a se proteja de alte răni.

Văzută ca un bandaj temporar, personalitatea este extrem de utilă şi foarte necesară, pentru că ea s-a dezvoltat în special în jurul zonelor din sufletul nostru care au fost lezate cel mai tare. A devenit puternică acolo unde noi suntem cel mai slabi. Psihologic vorbind, ea nu numai că ne-a ajutat să supravieţuim, dar ne poate îndruma şi în direcţia în care este cea mai mare nevoie să ne îndreptăm munca de transformare.

Deoarece cea mai mare parte a personalităţii noastre nu este decât o colecţie de reacţii condiţionate, frici şi credinţe subconştiente Şi pentru că ea nu reprezintă Şinele nostru, identificarea cu ea ne duce la o profundă uitare de sine. Experienţa identităţii noastre s-a schimbat dinspre adevărata noastră natură către carapacea pe care a trebuit să ne-o creăm pentru a ne apăra. Atâta timp cât vom crede că „eu sunt personalitatea” vom rămâne identificaţi cu ea. Unul dintre motivele principale pentru care ne opunem schimbării este că întoarcerea la Esenţă implică întotdeauna să simţim durerea acestei uitări de sine. Atunci când suntem gata să spunem: „Vreau să fiu eu însumi, vreau să trăiesc în adevăr”, procesul de recuperare a început deja.

Din aceste motive, ne vom confrunta cu adevăruri despre noi înşine pe care nu le-am cunoscut până acum sau vom experimenta răni vechi, frici sau supărări. De aceea e important să ne cultivăm compasiunea faţă de noi înşine; e important să ne iubim suficient de mult încât să ştim că merităm efortul de a ne cunoaşte aşa cum suntem noi cu adevărat. Trebuie să ne iubim suficient de mult încât să înţelegem că, chiar dacă vom fi anxioşi sau deprimaţi, nu ne vom mai abandona din nou. Atunci când suntem gata să ne lăsăm vindecaţi şi să vedem adevărul despre cum am fost şi cum suntem acum, adevărata noastră natură va ieşi la suprafaţă. Rezultatul e sigur: trebuie doar să vrem asta.

Indiferent de trecutul nostru, trebuie să înţelegem că Esenţa noastră nu poate fi vătămată sau distrusă nici de cele mai traumatice experienţe din copilărie. Esenţa noastră rămâne pură şi neatinsă, chiar dacă e închisă şi umbrită de structurile personalităţii noastre. Dacă provenim dintr-o familie foarte disfuncţională, această structură va fi foarte rigidă şi restrictivă. Dacă venim dintr-o familie mai funcţională, structura personalităţii va fi mai uşoară şi mai flexibilă.

Aceia care vin din familii foarte dizarmonioase pot fi îmbărbătaţi de ideea că Şinele nostru Esenţial este complet intact şi caută mereu modalităţi de a se manifesta. La început poate că va trebui să investim mult timp şi efort în umplerea golurilor din dezvoltarea noastră, dar miezul fiinţei noastre este mereu acolo pentru a ne susţine. O spunem din nou, indiferent cât de dureroase au fost experienţele noastre din copilărie, Esenţa noastră nu poate fi rănită. Ea de-abia aşteaptă ocazia să se reveleze. La modul foarte serios, noi de-abia aşteptăm ocazia sa devenim noi înşine. Spiritul nostru tânjeşte să fie liber, să se exprime, să fie din nou viu, să se manifeste în lume în modul în care i-a fost menit să o facă.

Şi totuşi, în mod ironic, noi opunem întotdeauna rezistenţă faţă de ceea ce este mai adevărat în noi. Atunci când avem încredere în acest proces de transformare şi ne dedicăm lui, natura noastră reală iese la suprafaţă.

Vom găsi atunci adevărata integritate, iubire, autenticitate, creativitate, înţelegere, ghidare, fericire, putere şi seninătate – toate calităţile pe care i le cerem în van personalităţii noastre.

Fragmente selectate din volumul ÎNŢELEPCIUNEA ENEAGRAMEI, de Don Richard Riso şi Russ Hudson

Doar Astazi

1377315_596212227102784_219963801_n

Ce ar fi daca doar astazi, ai da jos toate mastile si ai lasa fata alba, curata?… Ce ar fi daca in loc sa ramai prins in capcanele mintii, te-ai lasa purtat de pasii tai si ai fi tu insuti?… Opreste-te o clipa si respira, … atinge-ti usor mainile apoi chipul si urmareste-ti linia zambetului :)  Esti intre Cer si Pamant. Dar unde sunt ele in viata ta?…. Atinge chiar acum Pamantul si daruieste rodul, chiar si simbolic, impartaseste din tine. Ridica mainile spre Cer si adu-L pe Tatal in inima ta, daruieste, impartaseste din tine. Lasa ce este in inima ta Cerului si Pamantului si adu in tine noul Cer si noul Pamant si vino sa dansam impreuna in ritmul vietii.

Astazi, un simplu cuvant, sau gest, sau imbratisare vor face fericit pe cineva, poate chiar pe mine…  :)

Cu drag, va imbratisez

Karyn

Relatiile Constiente

Michelangelo - detaliu

“Relația de cuplu este o permanentă ocazie și provocare de a merge dincolo de ego, dincolo de structurile inconștiente auto-asumate, dincolo de identificări și imagini despre sine, în curgerea infinită a Ființei. Nu este o metaforă. Magia ”îndrăgostirii” vine tocmai din abandonarea identității, din ieșirea din ego. Iar tocirea iubirii, tocmai din re-crearea unei identități. Marile iubiri umane, așa cum sunt descrise de poeți, sunt acele iubiri care reușesc să mențină deschisă poarta către integralitatea ființei și să nu se prăbușească din nou în identificarea cu structurile ego-ului.

…Un om este o sferă de energie de nenumărate densități, structurate sferic. Corpul uman, este energie condensată, densă. Înăuntrul său și înafara sa sunt sfere de energie întrepătrunse de diferite densități, din ce în ce mai subțiri și mai sensibile, mai largi și mai conectate cu marea Realitate. Unele sisteme mistice numesc aceste spații sferice, ”corpuri” subtile. Metafizica unei ființe umane are legile ei de articulare, la fel de precise ca și legile fizicii dense.

Dintre atributele Ființei, vom vorbi aici despre două, esențiale pentru arhitectura relațiilor între ființe. Primul ar fi Rezonanța. Al doilea ar fi capacitatea de a crea prin experiență.

Imaginați-vă două ființe umane, să spunem un bărbat și o femeie, văzute din perspectiva sferică asupra Ființei. Am vedea doi nori de energie având în centrul lor formele corporale, și, de jur împrejurul formei corporale, transparente, structuri sferice, de densități din ce în ce mai subțiri și întinderi din ce în ce mai largi. Cei doi sunt față în față, privindu-se. 

1. Mai întâi se simt doi străini. Nu pot percepe decât forma corporală a celuilalt și nu pot decât să judece ceea ce văd. Urât/frumos, mare/mic, interesant/neinteresant. Gândesc despre celălalt. Singurul lucru care există în această relație incipientă, este corporalitatea. O relație minoră ca profunzime, importanță și putere transformatoare. Nu pot percepe nimic din felul în care Ființele lor mari, sferice, interferează deja pe nenumărate planuri. Asta scapă percepției lor pentru moment, dar nu înseamnă că nu există. Noi toți interferăm în felul acesta nevăzut, dar nu ne dăm seama.

2. Pasul doi, se naște ceva. Să-i spunem ”atracție”. Ei încep să rezoneze între ei într-un mod primar, elementar. De-obicei acest lucru se manifestă la nivelul energiilor vitale care animă corpul fizic. Sexualitate. Mmmm! Interesant! Relația mentală, de gândire, intră într-o nouă fază de profunzime. Sexualitatea este un tip de relație mai profund decât doar a ne gândi unul pe celălalt. Dacă o relație este construită pe sexualitate și doar atât, este într-adevăr o relație, dar una limitată. Nu va dura mult, căci conexiunea este doar pe nivelul corporal și pe cel al energiilor vitale, sub forma sexualității. Din nenumăratele feluri în care Ființele lor interferează, cei doi vor percepe doar două, cele mai dense.

3. Ceva mai adânc îi mână însă, un fel de recunoaștere care scapă cuvintelor. Ei o simt undeva, la nivelul plexului solar. Un fel de emoție, un fel de ardere, de cutremurare interioară, mai profundă decât simpla sexualitate. Un nou palier de rezonanță, un nou câmp de forță între cei doi, care intră în Conștiență, în percepție. Un nou nivel al relației deasemeni și, deja, cei doi ar numi această rezonanță, această atracție pe trei niveluri, ”iubire”. Ea cuprinde palierul corporal, energetic – ceea ce conduce la crearea primelor roluri pe care cei doi le joacă unul față de celălalt, în mod complementar, iar aceste roluri sunt însoțite de o componentă emoțională comună. Interferența dintre ei devine și mai profundă și o pot simți din ce în ce mai clar.

Aleg să rămână față în față, în relație, să o adâncească. Continue reading

Constelatii Familiale, 8 si 9 martie 2014

 32619_504764019580939_457473683_n

Atelier de Constelatii Familiale, 8 si 9 martie 2014, orele 11.00 – 18. 00.

Explorarea fortelor vietii, a energiei spectaculoase a iubirii, recalibrarea puterii tribale. Triburile de care apartinem ne fac cunostinta cu viata in lume. Ele ne invata ca lumea este un loc sigur sau periculos, un loc plin de abundenta sau de saracie, un loc in care iei sau unul in care daruiesti. Credintele tribale mostenite sunt o combinatie de adevar si iluzie. Puterea noastra spirituala creste cand suntem capabili sa vedem de contradictiile invataturilor tribale si sa cautam un sens mai profund al adevarului, sa aducem un aport de energie pozitiva constiintei colective.

Cum sa ne ridicam ramurile si sa crestem spre cer daca nu ne recunoastem radacinile si nu le fixam puternic in Pamant?

 “Bucuria apare in suflet de indata ce ne punem in acord cu miscarile sufletului. Indiferent de calea pe care ne aflam, sintem ghidati de suflet. Daca sintem in acord cu el, ne simtim conectati la ceva extraordinar si asta inseamna bucurie. Bucuria are o nuanta de implinire si completitudine care provine din aceasta conectare. Aceasta bucurie este tacuta, are greutate, straluceste. in prezenta oamenilor care traiesc aceasta bucurie, devenim linistiti. Aceasta bucurie nu are scop, dorinta sau intentie. Este o multumire foarte profunda.” Bert Hellinger.

In cadrul unui workshop de Constelatii Familiale, oamenii pot fi ajutati:

  • sa se uite la aspectele care nu functioneaza corect in viata lor si sa le repuna in armonie;
  • sa gaseasca noi solutii pentru a-si reface relatiile pe un nou fundament stabil ;
  • sa lucreze cu problemele familiale dificile si dureroase (divort, moarte, boala, despartire etc.);
  • sa invete sa aiba mai multa compasiune;
  • sa devina constienti si sa invete sa isi foloseasca liberul arbitru;
  • sa ajute la rezolvarea problemelor cu copii prin cadrul creat;
  • sa descopere si sa foloseasca puterile vindecatoare ascunse in fiecare dintre noi.

Locul desfasurarii precum si alte detalii de organizare, vor fi comunicate direct participantilor. Contributia pentru participarea la workshop este de 200 ron / participant.

Pentru inscriere va rog sa trimiteti un mesaj care sa contina numele si numarul de telefon prin care sa confirmati prezenta la adresa de email: karyn.taulescu@yahoo.com pana in data de 6 martie 2014. Confirmarea locului va fi insotita de plata unui avans de 50% in contul SC INFOLIGHT SRL , nr. RO16RNCB0285122216070001 RON deschis la BCR Sucursala Unic Bucuresti. 

Va astept cu multa dragoste!

Cand ingerul scrie povestea ta

1604569_617607378312714_2142397810_n

“Seară albastră cu lună plină. Cristale de zahăr pe obrajii sufletului. Nu te mai certa, trăieşte! Intră şi ieşi din tine, şi fă loc lui Doamne. Nu ucide jurăminte. Cine te face să plângi şi te întoarce la începuturi? Eşti ceea ce căutai. Poţi zbura. Ia aripile pe spate şi sus! Nu rămâne la podea! Crede în astăzi şi nu rămâne la ziua de ieri, mai ales că o parte din tine te învaţă să mai speri.

Cele mai frumoase clipe sunt cele pline de lacrimi şi iubire când îngerul nu doarme, ci scrie povestea ta, povestea mea. Câte emoţii îi dau, iar şi iar! Dar e cel mai fericit înger, are ce povesti. Sfatul îngerilor când toţi se scutură de pulbere de stele. Nimeni nu poate şti unde duce drumul şi timpul. Nimeni nu poate arăta cum dragostea creşte, să o măsoare la metru sau să o cântărească la kilogram. Se simt şi se trăiesc. Atrag lucruri bune şi frumoase pentru că mă gândesc la ele. Cineva spunea că Doamne face sfinţi şi oameni cu materialul clientului. Dumnezeu dă, dar nu pune în traistă. Niciun cuvânt în plus. Câştigător, învins, victorie nu există; toţi suntem în braţele Tatălui Ceresc şi ne depărtăm din cauza propriilor reguli uitând că nu trebuie să rămânem cu sufletele îngheţate.

A te ruga înseamnă a tăcea, a părăsi gândurile şi a lăsa pe Dumnezeu să vorbească în adâncul inimii. Isihia înseamnă „revenirea în sine”. Liniştea inimii este atelierul sau laboratorul rugăciunii. A te ruga înseamnă să încerci să vezi o fărâmă de bine şi în cel mai mare rău. „Fii în pace în inima ta şi cerul şi pământul vor fi în pace cu tine. Scara Împărăţiei lui Dumnezeu este în tine, ascunsă în sufletul tău. Adânceşte-te în tine însuţi, departe de păcat, şi vei găsi scara pe care vei putea să te înalţi”, ne învaţă Sfântul Isaac Sirul.

Ieri e istorie, mâine e mister, azi e un dar. Un dar de împărţit cu restul. Aşadar, în viaţă, mai bine optimist şi să mă înşel, decât pesimist şi să am dreptate! Cel mai minunat tavan este cerul, iar cel mai moale covor este iarba.

Vorbeşte Doamne, robul Tău ascultă !…”

Hrisostom Filipescu

Ce nume porti ?

Engaged

Numele pe care il purtam este un cod al directiei noastre de viata. El insumeaza experientele necesare care ne ajuta sa ne invatam lectiile. Numele intreg din acest moment (nume de familie + prenume) indica misiunile personale pe care le avem pentru aceasta viata. Numele ne da in numerologie numarul Destinului.

Este logic ca schimbarea numelui de familie atrage dupa sine o schimbare de directie in viata, o modificare a cursului, o bifurcare. Numele de familie se traduce numerologic in numarul ereditar. E ca si cum ne dam jos dintr-un pom si urcam in altul. Ne alipim la un alt arbore genealogic si preluam, desigur, inclusiv zestrea karmica a familiei in care intram cu nume cu tot, dar si avantajele incluse la pachet. Nu ne intereseaza aici interpretarea numarului ereditar, ci raspunsul la o intrebare cat se poate de pertinenta: De ce femeile isi schimba numele de familie in urma casatoriei si nu barbatii?

Casatoria inseamna, printre altele, asumarea responsabilitatii depline fata de celalalt, dar, in primul rand, fata de tine. Iar asumarea responsabilitatii fata de tine inseamna asumarea responsabiltatii fata de tipul de energie predominant in corpul pe care il ai in aceasta viata. Barbatii sunt chemati sa-si asume energia masculina, iar femeile, pe cea feminina.

Prin schimbarea numelui de familie, femeia isi asuma rolul de femeie si se angajeaza constient sa exprime pe deplin energia yin, sustinand astfel energia masculina a barbatului. Energia masculina este cea darnica productiva. Barbatul da. Face si produce. Energia feminina este receptiva. Femeia primeste. Simte si sustine. Ea primeste numele de familie al barbatului pentru ca este pregatita sa-l primeasca total pe barbatul care-i da numele in viata ei si sa-l sustina neconditionat din punct de vedere energetic. Daca femeia isi retrage sprjinul energetic si nu-l mai hraneste cu energia ei, atunci el isi taie orice legatura cu Cerul, cu Dumnezeu. El va privi doar spre Pamant. Va deveni sceptic, morocanos si plin de vicii.

Ca sa poata sa-si revina, sa redevina creativi, bucurosi, dornic de fapte marete, deci ca sa restabileasca legatura cu Dumnezeu, alti barbati cauta alta femeie care sa-i hraneasca. Nu este de condamnat nici femeia care-si retrage sprijinul, nici barbatul care-l cauta in alta parte. De condamnat cu atat mai putin este femeia care, oferind tot sprijinul ei barbatului si vazand ca el nu face nimic cu potentialul pe care ea tot i-l tine in brate, cauta, la randul ei, alt barbat caruia sa-i daruiasca energia ei datatoare de viata. Barbatul care, pe un sol fertil, nu-si asuma rolul de creator, complacandu-se in lipsa de actiune, barbatul care nu produce valori, fie ele materiale, artistice sau spirituale, nu este demn de femeia care-i poarta numele.

Cand o femeie intra cu toata energia ei feminina, fertila, hranitoare, in viata unui barbat, barbatul trebuie sa demonstreze ca o merita si sa dea roade. Sa construiasca, sa scrie, sa educe, sa modeleze materia sau sufletul, sa aduca o schimbare in lume. Si nu periodic, ci permanent. Barbatul isi poate implini Destinul numai prin femeie. Femeia are energie sa faca asta si singura. Cine nu accepta acest Adevar, sa-l caute pe al sau. Sau sa se certe cu Dumnezeu pentru felul in care suntem creati.

Femeia care-si asuma numele de familie al barbatului isi asuma, de fapt, rolul de Zeita, de Mama Divina, aici, pe Pamant, trezindu-l pe Tatal Creator din barbatul ei. Acceptarea numelui de familie al barbatului de catre femeie prin casatorie aniverseaza un transfer cosmic de energie, prin care forta masculina ajunge in echilibru perfect cu cea feminina.

Calcule Numerologie

text primit prin email impartasit cu voi

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 7,220 other followers

%d bloggers like this: