Numele lui Iisus Hristos

iisus-hristos-imagine-giulgiul-din-torino_cadbff38501c41,,…de 2000 de ani, mijlocul ideal pentru purificarea unui loc, precum si pentru purificarea aurei, consta in rostirea celui mai puternic Nume din Terra aurica – Numele lui Iisus Hristos. Daca o singura persoana ar rosti, cel putin o singura data pe zi, numele lui Iisus Hristos – de exemplu, in cadrul locului de munca, acasa, pe strada – noxele aurice s-ar sterge ca de la sine. Prin rostirea Numelui lui Iisus Hristos, la parasirea locului de munca sau inainte de a ajunge acasa dupa o zi de munca, corpul sufletului se curata instantaneu, eliminandu-se posibilitatea defularii violente a incarcaturii emotionale negative si a nervilor acasa.

In timpul rugaciunii ori a rostirii Numelui lui Iisus Hristos, se activeaza corpul haric al plaselor mesianice, care curata totul. Prin formarea plaselor mesianice, toate petele intunecate de la nivelul aurei unui om ori de la nivelul unui loc sunt eliminate, iar petele maronii (care indica neiertarea pentru greselile comise) sau petele cenusii (care indica autoinvinovatirea) dispar ca prin farmec.

Pentru omul zilelor noastre, rugaciunea crestina si rostirea cu voce tare a Numelui lui Iisus Hristos este medicamentul universal care vindeca orice boala. Este foarte alarmant faptul ca, intre atatea tipuri de medicamente, carora li se face reclama prin spoturi publicitare si in care se investesc bani si inteligenta, nu  exista nici o reclama care sa explice eficienta suprema a rugaciunii – simpla rugaciune, cum ii spun unii contemporani, atat de siguri pe realizarile erei moderne.

Foarte interesant este cazul ateilor care, daca sunt drepti si curati, pot incepe curatirea aurei dinspre corpul fizic, iar nu dinspre plasele mesianice. Interesant este si faptul ca ateii (mai corect spus, cei care se considera atei), daca pronunta numele lui Iisus Hristos, raman curati mai mult timp decat cei ce se roaga des; fiind un material ,,brut’’, inca neslefuit, ateii au o inertie aurica mai mare.

In momentul in care doi oameni rostesc cu voce tare Numele lui Iisus Hristos sau se roaga in comun se formeaza o cupola mesianica comuna, cu circumferinta de cel putin 21 de pasi, iar in interiorul acesteia apare o linie divina comuna. Plasele mesianice activate cat mai mult timp intr-un loc oarecare, permit arderea tuturor noxelor aurice.

Interactiunea aurei unui om, care are format corpul haric al plaselor mesianice, cu aura altor oameni care nu il au format, prilejuieste un spectacol magnific de lumina, sunet, culoare si mirosuri.

Sa ne imaginam o petrecere mondena – o receptie la un restaurant – la care sunt adunate aproximtiv 50 de persoane. Fiecare dintre aceste persoane are propriile sale noxe lipite de aura. Unele persoane resimt invidie fata de situatia vestimentara, sociala sau  financiara a celor din jur. Altele afiseaza ostentativ vesminte ,,de firma’’, in pas cu moda, masini scumpe sau bijuterii. Unii barbati ravnesc pe ascuns la sotiile celor de alaturi sau la modul in care oamenii de afaceri au reusit sa castige in timp scurt averi importante. Sunt si din cei care jubileaza, amintindu-si ,,tunurile’’ sau de ,,tepele’’ prin care s-au imbogatit. Exista in grup atat femei, cat si barbati rosi de gelozie, care-si privesc comesenii cu zambete fatarnice ori cu invidie abia disimulata.

Toata aceasta societate ,,selecta’’ care se constutuie la o petrecere mondena, formeaza o aura comuna de aproximativ 100 de metri, a carei rezultanta vectoriala se manifesta ca luminozitate, culoare, miros si sunet. Firesc, rezultanta aurei comune nu poate avea decat culoarea gri-cenusie cu inflexiuni negre, emite un sunet suparator si un miros  asemanator celui dintr-un container de gunoi care a stat prea mult timp sub arsita soarelui.

Daca una dintre persoanele prezente la petrecere rosteste – chiar si intr-o discutie – Numele lui Iisus Hristos, se produce fenomenul uimitor al formarii instantanee a plaselor mesianice. Prima care isi formeaza plasele mesianice este persoana care a rostit, chiar si intr-o discutie banala, numele lui Iisus Hristos.

Incredibil de repede, plasa mesianica devine din ce in ce mai mare, acoperind aura comuna a locului in care se afla cele 50 de persoane. Timp de aproximativ 30 de secunde, aura comuna pare a fi in flacari: scurt-circuite, fulgere luminoase insotite de sunete inalte si de mirosuri placute.

Cand cele 30 de secunde se vor fi scurs, plasa mesianica se stinge, iar aura comuna se purifica: toate noxele au disparut ca prin farmec. Cel putin pana la lasarea intunericului nu se mai intampla nimic neplacut. Chiar daca, in virtutea obisnuintei capatate in timp, cei prezenti se gandesc inca la ale lor, se simte o usoara stanjeneala generala si o usoara indispozitie cand este atacat un subiect delicat. O umbra de inviorare si de buna dispozitie se asterne pestecei prezenti; fiecare, interior, parca isi descopera o alta fata si pare a fi animat de sentimente mai bune, dornic, intr-o data, sa se impace cu toti si cu toate. Pe lungimea de unda a unui clarvazator nu mai ramane decat un miros covarsitor de paine calda, abia scoasa din cuptor, inmuiata in vin rosu.

Prin formarea corpului haric al plaselor mesianice, fiecare om continua in planul terestru, prin exercitarea liberului arbitru, activitatea lui Iisus Hristos, participand constient la ,,eradicarea rapida a samantei raului din locuinta fiilor femeii’’, dupa cum se spune in lumea eterica. …

Daca doi sau mai multi oameni (trebuie sa fie cel putin doi oameni), rostesc impreuna Numele lui Iisus Hristos, se formeaza o structura aurica comuna care-i invaluie pe toti; de asemenea, se formeaza o singura linie divina.

Instantaneu, din prezentul continuu in care se manifesta in Trupul de slava, invizibil perceptiei normale, Iisus Hristos se
alatura celor aflati in trupul fizic, implinind cele ce le-a spus la inceputul erei crestine, in fata Apostolilor.

(Matei: 18-20): ,,PENTRU CA UNDE SUNT DOI SAU TREI ADUNATI IN NUMELE MEU, ACOLO EU SUNT IN MIJLOCUL LOR’’

Cristian Ganescu

Omul care nu credea in iubire

devinefemininePovestea spune ca a fost odata un om care “nu credea in iubire. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se duce eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica.

El le spunea oamenilor ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti dependenta.(…) Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea, s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. “Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!” Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.

-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit pe cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loilalitate, respect si credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu il mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.(…)

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus: “Ai dreptate, iubirea nu exista. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?” Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata:
“Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatie atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia ca ea sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele.”

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a si luat vorba din gura: -Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap exact aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in niciun fel. Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui.

Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci, steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.

Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.”

… a iubi este o arta…

Lantul viu al Fraternitatii Albe Universale

79115835_oExtras din Conferinta Maestrului Omraam Aivanhov, Paris, 1938

“Fiinţa umană se află fără încetare în legătură cu fiinţele care se află deasupra ei, cât şi cu acelea situate sub ea. În natură există o ierarhie vie, datorită ei noi urcăm, datorită legăturii ce ne uneşte cu toate fiinţele superioare, dar tot prin ea sunt legaţi de toate fiinţele care se află sub noi, până la plante şi pietre. Această legătură, ce îl uneşte pe om cu animalele, cu plantele şi pietrele, este foarte puternică.

La fel se întâmplă şi cu animalele. Natura este un organism şi omorând animalele este ca şi cum am atinge anumite glande ale acestui organism, în acel moment funcţiile se modifică şi după o vreme izbucneşte războiul la oameni. De ce ? Fiindcă am masacrat milioane de animale pentru a ne hrăni cu ele, fără să ştim că ele erau legate de oameni şi că oamenii trebuie deci să moară împreună cu ele. Omorând animalele îi omorâm, de fapt, şi pe oameni. Veţi spune că este din ignoranţă. Da, este posibil, dar de ce oamenii sunt ignoranţi şi doresc să rămână nişte ignoranţi ? Toţi afirmă că pacea trebuie, în sfârşit, instaurată în lume, că nu trebuie să existe războaie… Războiul va dura însă atât timp cât vom continua să omorâm animalele, fiindcă distrugând regnul animal, vom distruge, deopotrivă, regnul uman.

Ce cunoaştem despre realitatea ideilor, despre rolul şi puterea lor ? Nu mare lucru. Uneori spuneţi: “Mi-a venit astăzi o idee minunată !”. În realitate, această idee este o fiinţă spirituală care v-a vizitat . Nu este numai un gând, ci o entitate vie care v-a străbătut fiinţa şi în loc să o păstraţi cu grijă, vă spuneţi: “Ce vor crede soţia, copiii, prietenii mei, dacă păstrez şi hrănesc această idee ?”. Influenţaţi astfel de opinia altora lăsaţi să pătrundă îndoiala, indecizia şi eroarea în voi, alungând acea fiinţă luminoasă care a venit să vă viziteze şi slăbiţi fiindcă aceste gânduri şi sentimente negative vă aruncă în sânge nişte substanţe ce vă contractă şi vă limitează. Dragii mei, de acum înainte, atunci când vă vizitează o idee luminoasă curăţaţi şi purificaţi totul pentru ca ea să locuiască în voi şi să devină ca un arbore care va da nişte roade minunate.

Unii vor spune că au multe idei, dar dacă sunt numai nişte idei pentru a câştiga bani, a obţine nişte puteri, a seduce femeile etc., aceste idei nu folosesc la nimic. Mulţi omoară ideile care nu vorbesc despre bani, bunuri materiale şi apoi nu înţeleg de ce inima şi creierul lor sunt goale, voinţa le este anihilată. Această stare provine din obişnuinţa ce şi-au format-o de a alunga, de fiecare dată, ideile luminoase şi divine ce au venit să îi viziteze… Trebuie să ştiţi că lumea invizibilă ne trimite fără încetare nişte unde luminoase, nişte influenţe spirituale. Dacă ştiţi să vă deschideţi pentru a le primi…, dar şi a le planta în voi ca pe nişte seminţe într-o grădină, veţi vedea mai târziu întreaga lume venind să se plimbe în acea grădină pentru a se hrăni acolo cu fructele coapte.

Fiecare om este legat de milioane de fiinţe superioare şi inferioare lui. Dacă gândurile, sentimentele şi faptele sale sunt cinstite şi curate, el ajută animalele, plantele, pietrele, deoarece fiecare stare, ce este pe cale să o traiască, se transmite la tot ce se află sub el. Dar cum este legat, în acelaşi timp, şi de fiinţele superioare, primeşte de la acestea nişte forţe benefice ce se revarsă în el prin acest lanţ viu şi neîntrerupt. Înţelepciunea, lumina, iubirea Îngerilor şi a Arhanghelilor ajunge la noi prin intermediul Iniţiaţilor şi a Marilor Maeştri. Aceşti curenţi divini nu rămân însă în noi, ei ne străbat şi coboară până la fiinţele situate sub noi şi legate de noi, până la vegetale, până la pietre apoi, datorită unui alt curent de circulaţie, aceste energii urcă de la mineral până la regnurile superioare ale naturii. Dacă vă legaţi, în mod conştient, de acest lanţ viu ai fiinţelor, sunteţi cuprinşi de bucuria, pacea şi liniştea pe care Iniţiaţii o poartă în ei.

Iată pericolul pentru oamenii care vor să fie independenţi, care îşi închipuie că rămânând separaţi, izolaţi, vor putea dirija totul în lume: ei se rup de lanţul viu al fiinţelor, nu mai au posibilitatea să extragă de aici nişte energii şi vor fi copleşiţi de dificultăţi. De unde vor mai primi ei elanul, inspiraţia, înţelepciunea, forţele necesare pentru viaţa zilnică ? Veţi spune că le vor găsi în ei înşişi… Da, poate pentru o lună, un an, dar îşi vor epuiza repede rezervele. Orgoliul, înfumurarea, voinţa lor de independenţă îi împing să taie această legătură ce îi uneşte cu fiinţele superioare şi nu mai sunt alimentaţi. Chiar dacă au început cu nişte proiecte vaste, ei trebuie să-şi înceteze lucrările fiindcă este imposibil să realizezi ceva măreţ dacă nu rămâi legat de lanţul viu al creaturilor. Este exact ca în cazul lămpii care este un simplu conducător şi nu poate lumina dacă nu este branşată la centrala electrică ce îi trimite curentul.

În realitate, fie că vrem sau nu, noi suntem legaţi, branşaţi, dar trebuie să stabilim mereu, în mod conştient, această legătură cu fiinţele superioare pentru ca să circule în noi un curent viu. Cel care se opune creării acestei legături îşi pierde, mai devreme sau mai târziu, lumina, forţa şi tot ce mai posedă. Omul poate fi puternic, poate face nişte minuni, dar el nu trebuie să uite că este un conducător al energiilor divine din înalt. El trebuie să-şi spună: “Înţelepciunea divină acţionează în mine… Lumea divină se manifestă prin mine…”, altminteri va pierde totul. Chiar dacă un om a fost un Iniţiat în trecut, dacă îşi închipuie că el singur este cauza faptelor sale şi că totul depinde numai de voinţa sa, el va pierde totul.

Fraternitatea trebuie să existe printre oameni, deoarece ea există deja în univers şi trebuie să trăim după legile universului. Această fraternitate, care există în univers, poartă numele de Fraternitatea Albă Universală, iar Iniţiaţii şi Marii Maeştri aparţin acestei Fraternităţi. Toţi lucrează împreună ca albinele într-un stup şi pregătesc hrana pentru Domnul… Dacă acum oamenii se simt cu toţi separaţi unii de alţii, izolaţi, nefericiţi, este pentru că lanţul care îi leagă de Marii Maeştri a fost tăiat. Să ştiţi că într-o astfel de situaţie este imposibil să-ţi găseşti Maestrul. Maestrul este o za din marele lanţ al ierarhiei şi nimeni nu-şi poate descoperi Maestrul dacă a rupt legăturile cu această ierarhie. Chiar dacă se povesteşte că se pot întâlni mulţi Maeştri în America, în Europa sau în Asia, aceştia sunt numai nişte Maestri în exterior, nu se trăieşte încă în prezenţa interioară a unui Maestru. [Read more…]

Tacerea lui Dumnezeu

398850_10150530809408933_172922306_n

Se intampla uneori lucruri care ni se par absurde, nefiresti, evenimente care ne iau prin surprindere si ne fac sa ne reasezam intentiile si dorintele… Este suficient sa ne desprindem cateva momente de conexiunea deplina cu Dumnezeu si sa nu mai putem intelege planul Lui.

Toate experientele ne aseaza in comuniune cu scopul nostru si cu cei ce au un rol important in viata noastra fie ca ne sunt cei mai buni prieteni, fie ca nu. Schimbarea noastra continua influenteaza negresit si pe cei ce ne sunt alaturi. Insa nimic, absolut nimic in acest univers nu este intamplator.

Fiecare moment pe care noi il parcurgem ajunge sa fie sau nu in sincronicitate cu planul lui Dumnezeu, in functie de deschiderea noastra catre Iubire deplina si neconditionata. Iar pana nu vom invata rabdarea, calmul, smerenia nu vom atinge aceasta stare de iubire.

Reusim cu adevarat sa pastram netulburata starea de iubire …? Cum ar fi viata noastra daca am privi-o prin ochii lui Dumnezeu? Fiecare pas pe care il facem are rolul de a ne invata sa tinem carma dreapta pe cararile intortocheate ale vietii.

“O veche legendă norvegiană povesteşte despre un om pe nume Haakon care privea mereu imaginea lui Christos răstignit. Crucea era foarte veche şi acolo veneau mulţi oameni să se roage cu evlavie. Mulţi veneau aici pentru a cere câte o minune.

Într-o zi şi Haakon s-a gândit să ceară o favoare. Împins de un sentiment generos, a îngenuncheat în faţa crucii şi a spus:

- “Doamne, vreau să fiu în locul Tău. Lasă-mă să stau în locul Tău pe cruce”. Şi rămase cu privirea aţintită asupra crucii, parcă aşteptând un răspuns.

Domnul vorbi iar vorbele Lui căzură din înalt şoptitoare dar ferme.

- “Fiule, îţi voi îndeplini dorinţa, dar cu o condiţie”.

- “Care, Doamne?” întrebă Haakon. “Este o condiţie greu de îndeplinit? Sunt dispus să mi-o asum şi cu ajutorul Tău, Doamne, voi reuşi”.

- “Ascultă… Orice ar fi să se întâmple şi orice ar fi să vezi, trebuie să păstrezi tăcere pentru totdeauna”.

Haakon răspunse:
– “Îţi promit, Doamne!” Şi schimbul se făcu.

Nimeni nu observă schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon bătut în cuie pe cruce. Între timp Domnul ţinea locul lui Haakon. Şi pentru mult timp fu astfel şi nimeni nu observă nimic.

Dar într-o zi veni un om bogat şi după ce se rugă, plecă uitându-şi portofelul lângă cruce. Haakon văzu şi tăcu.

Nu spuse nimic nici când un sărac, care veni câteva ore mai târziu, fură portofelul uitat de bogătaş.

Şi nu spuse nimic nici când un băiat veni să se roage pentru binecuvântare înainte de a face o lungă călătorie..

Dar în acel moment se întoarse bogătaşul în căutarea portofelului. Fără să stea pe gânduri, spuse că băiatul furase portofelul.

Bogătaşul se apropie de băiat şi-i spuse furios:

- “Dă-mi înapoi portofelul pe care mi l-ai furat!”

Tânărul replică surprins:

- “Eu nu am furat niciun portofel!”

- “Nu minţi şi dă-mi-l înapoi imediat!”

- “Vă repet că nu am luat niciun portofel!” răspunse băiatul.

Bogătaşul furios începu să-l lovească pe tânăr. Atunci se auzi o voce puternică:

- “Opreşte-te!”

Bogătaşul privi în sus şi văzu că imaginea de pe cruce îi vorbise.

Haakon care nu mai putuse păstra tăcerea, strigă apărându-l pe tânăr şi acuzându-l pe bogătaş pentru falsele învinuiri pe care i le aducea. Acesta rămase uimit şi ieşi din locul de rugăciune. Tânărul plecă de asemenea fiindcă se grăbea să plece în călătorie.

Când cei doi plecară, Christos îi spuse credinciosului:

- “Coboară de pe cruce. Nu poţi să-mi ocupi locul. Nu ai fost în stare să păstrezi tăcere.”

- “Dar, Doamne… – spuse Haakon – cum puteam să permit o asemenea nedreptate?”

Locurile se schimbară, Iisus se întoarse pe cruce şi credinciosul în faţa acesteia.

Dumnezeu continuă să vorbească:

- “Tu nu ştiai că a fost bine ca bogătaşul să piardă portofelul fiindcă avea în el banii pentru a cumpăra virginitatea unei tinere. În schimb săracul avea nevoie de banii aceia şi a fost foarte bine că i-a luat.

- Iar băiatului i-a prins bine bătaia primită fiindcă din cauza rănilor nu a mai putut pleca în acea călătorie…

… Pentru că doar acum câteva minute s-a scufundat vaporul cu care ar fi trebuit să plece…

Tu nu ştiai nimic. Eu, da. De aceea tac”.

Şi Domnul se afundă din nou în tăcere.

De multe ori ne întrebăm:

De ce Dumnezeu nu ne răspunde? De ce Dumnezeu păstrează tăcerea? Mulţi şi-ar dori ca Dumnezeu să ne răspundă ceea ce doresc ei să audă… Dar nu este aşa.

Dumnezeu ne răspunde chiar şi prin tăcere!

Trebuie să învăţăm să ascultăm. Tăcerea Lui divină este menită să ne spună, fără cuvinte, că El ştie ce face.

Şi în tăcerea Sa ne spune cu iubire:

AI ÎNCREDERE ÎN MINE… ŞTIU BINE CE AM DE FĂCUT!”

Darul Craciunului

c0e90ecaa64e75bf1f02e2a7b14c0b78

Dragii mei,

Iubirea este cel mai de pret Dar. In Iubire sunt toate celelalte daruri. Sa nu credeti ca poate fiinta ceva in lipsa Iubirii. Stiti cand primim acest dar minunat? Cand suntem cu adevarat pregatiti sa lasam orice alta cale,orice alt adevar, orice poate insemna viata dar care nu are legatura cu Iubirea. Caci acolo unde nu este Iubire nu are cum sa existe Adevar, Viata si aceea nu este Calea.

Hristul launtric este unica Lumina ce poate reinnoi sufletul. Dar pana nu aprindem Lumina in noi nu putem Vedea si nu putem Auzi ceea ce este pregatit pentru noi, adevaratele Daruri ale Craciunului.

Va imbratisez cu dragoste si va urez Un Craciun Minunat in care Darul Iubirii sa va binecuvinteze pe toti!

Va trimit si un alt mesaj minunat primit astazi:

_11 (1)

“Puteti auzi ce aud eu? 

Primirea darurilor acestei perioade sfinte


Ascultati! Ingerii vestitori canta. Puteti auzi vocile ingeresti? Ei va invita in mijlocul lor.
Ingerii va cheama sa va bucurati in Iubirea si Lumina Divina, ce se revarsa asupra planetei in aceasta perioada speciala, numita Craciun.

Ii puteti auzi pe ingeri cum va soptesc? Ascultati cu inima. Dati-i voie intregii voastre fiinte sa fie receptiva la acesti mesageri divini, ce au vegheat asupra voastra, in decursul existentei sufletului vostru. Ei sunt aici, acum, cantand la unison despre ideea Unitatii, in toate fiintele. Scotand un sunet voios, ei va ofera darurile Luminii si Iubirii Divine, ce va depasesc intelegerea. Primiti-le in inima voastra si radiati in lume, aceasta Lumina binecuvantata.

Fiti receptivi si lasati Gratia Divina sa va umple fiinta, acum. Acesta este unul dintre darurile angelice, oferite in aceasta perioada. Gratia e necesara pentru a sfinti Pamantul si pentru a aduce mai multa coerenta, respect si o pretuire a darurilor pe care Pamantul le furnizeaza din abundenta. E timpul ca oamenii sa-si ofere, lor insisi si caminului lor planetar, ingrijirea de care el are nevoie pentru a sustine viata. Atunci cand oamenii pretuiesc Pamantul, ei pretuiesc si elementele din ei insisi, din care e alcatuit Pamantul.


Dreptul vostru din nastere

De fapt, este dreptul vostru din nastere, sa traiti in armonie cu Pamantul, sa simtiti Iubirea Divina in fiinta voastra si puterea Fortei Vietii curgand prin voi, in valuri tot mai mari. Dati-i voie sa va activeze fiecare celula din corp si sa amplifice iubirea din fiinta voastra. Atunci cand faceti asta, straluciti ca o lumina radioasa. Ea emana din voi, iar voi deveniti Lumina Lumii, de care Pamantul are nevoie in clipa de fata. Este o alegere pe care sa o faceti clipa de clipa si va cere sa lansati intentia de a primi armonia pe care v-o doriti in viata si sa va schimbati directia gandurilor, pentru a o crea.

A deveni o Lumina in lume, nu inseamna aroganta. Atunci cand esti constient de Adevarul mai inalt, acesta devine indatorirea ta. Atunci cand intunericul haosului si fricii sunt atat de clare, de ce ai putea avea nevoie mai mult, ca de Lumina? In aceasta perioada sfanta, Lumina energiei lui Christos e mai accesibila ca niciodata pana acum. Aceasta binecuvantare conduce energia Iubirii Divine, in inima si in lumea voastra.

Simtiti in voi aceasta Lumina, ce detine calitatile divine de Intelepciune si Iubire si impartasiti-o cu ceilalti. Radiati Lumina catre conducerea ţării voastre si către conducatorii lumii. Trimiteti-o in zonele din lume in care exista haos si celor care muncesc asiduu, pentru a usura suferinta din acele locuri. Transmiteti-le Lumina Divina mediului si tuturor fiintelor vii, altele decat oameni, de pe aceasta planeta frumoasa. Nu uitati sa radiati Lumina vindecatoare asupra voastra si familiilor voastre. Aceasta energie activeaza si reconfigureaza puterea care va inspira la actiune divina justa. Este o cale de a aduce armonie si de a depasi disperarea din voi si din lume.

Apoi mai sunt ingerii [Read more…]

Legile Iubirii

a-walk-in-the-clouds1

Iubirea nu este doar o lectie de sex, atingere si viata. Este si o lectie profunda de spiritualitate. In cartea ‘Kama Sutra’, Deepak Chopra ne face cunoscute cele 7 legi spirituale ale iubirii, cele 7 etape prin care trece iubirea.

1. Stadiul (Legea) ATRACTIEI

Deschidem portile iubirii cand suntem autentici…

Autenticitatea este primul pas catre atractie, conform primei legi spirituale a iubirii. A fi tu insuti, tu natural, tu in starea ta primara, originala, fara neafectare, fara masca, fara adaosuri si tertipuri te face sa fii cu adevarat atractiv in ochii celuilalt. A fi tu insuti cu sinceritate si simtindu-te confortabil in legatura cu acest lucru inseamna a fi atractiv. De ce? Pentru ca naturaletea determina o persoana sa fie perceputa drept atractiva, este de parere “In fiecare dintre noi exista limitarea si infinitul, adevarul si iluzia, pacatosul si sfantul si in fiecare moment putem alege ce anume sa exprimam, constientizand acel ceva. Suntem atractivi cand alegem autoexprimarea onesta ai totala

2. Stadiul (Legea) DRAGOSTEI NEBUNE (LEGEA ORBIRII)

Suntem mai mult decat un corp care simte dorinta nebuna de a atinge un alt corp…

Cand Atractia dintre doua persoane este foarte puternica, cand suntem mai mult decat un corp care simte dorinta irezistibila de a atinge un alt corp, atunci interactionam la un alt nivel, un nivel mult mai profund… Ne indreptam catre o alta realitate, una transcendenta, una care nu mai este deloc ordinara, ci ametitoare. Noi, fiintele umane, avem abilitatea de a experimenta iubirea la un nivel transcendental. Avem insa nevoie de o alta fiinta umana care sa declanseze aceasta traire. De aceea, atunci cand suntem in acest stadiu al indragostirii, vedem brusc lumea din jur cu alti ochi si totul ni se pare a avea un farmec de nedescris. Sunt ochii iubirii deschisi momentan doar pe jumatate.

3. Stadiul (Legea) COMUNIUNII

Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata…

Aceasta etapa a iubirii este profunda, este minunata, este greu de atins si mentinut, dar totusi provocatoare. Comuniunea este contactul sufletului cu un alt suflet, este impartasirea propriului suflet cu sufletul unei alte persoane, este premisa pe care se cladeste de fapt increderea in celalalt. “In aceasta etapa, cei doi iubiti se muta intr-un teritoriu al necunoscutului, fiecare luand de la celalalt ceea ce singur nu ar fi dobandit niciodata”.In etapa Legaturii stranse, sufletele celor doi reusesc sa se atinga unul pe celalalt, iar o persoana reuseste sa-si transfere gandurile si tot ceea ce simte in cealalta persoana. Nu este usor sa lasi aceasta etapa sa se desfasoare. Impartasindu-te cu totul unei alte persoane, risti sa fii vulnerabil. Cine vrea sa fie vulnerabil? Multi dintre noi se feresc sa intre in aceasta etapa din cauza sentimentului de a pierde controlul asupra situatiei. Cine vrea sa piarda controlul asupra situatiei? Dar in aceasta etapa, iubirea deschide drumul catre o iubire deplina…

4. Stadiul (Legea) INTIMITATII

Daruindu-te pe tine fara nicio masca…

Ca fiinte umane, suntem alcatuiti din carne si spirit. In aceasta etapa, cele doua aspecte care formeaza identitatea fiintei umane fuzioneaza. In etapa Intimitatii, carnea se contopeste cu carnea, iar spiritul fuzioneaza cu spiritul. Fizicul se uneste cu fizicul, corpul subtil cu corpul subtil, sufletul cu sufletul. In aceasta etapa, considera autorul, energia sexuala si energia spirituala fuzioneaza intr-o singura energie, o energie creatoare si sacra a universului.

Aceasta uniune in intimitate este cu siguranta o uniune aparte. Prin Intimitate, ne revelam si impartasim din noi insine celuilalt. Poate ca tocmai de aceea adevarata intimitate este infricosatoare pentru o buna parte dintre oameni. In momentul in care atingem acest tip de intimitate “nu putem ascunde nimic, nu putem purta nicio masca, nu putem camufla nicio un sentiment de dubiu sau securitate. Trebuie doar sa fim pur si simplu acolo, in acel moment, fara niciun fel de limita”.

5. Stadiul (Legea) ABANDONARII si al (a) NON-ATASAMENTULUI

Te pierzi in celalalt pentru a te regasi apoi…

Conform acestei legi a iubirii, abandonarea in celalalt nu este deloc un act impotriva iubirii de sine. Ci dimpotriva. A te abandona in celalalt, afirma Chopra, este calea cea mai buna de a-ti gasi adevaratul eu si a renunta la egoul nostru care simte nevoia de separare. In aceasta etapa, renuntam la atasament. Atasamentul inseamna dependenta, inseamna pretentii, inseamna sclavie, inseamna control, manipulare, a incerca sa convingi pe cineva de ceva anume. Iubirea este libertate, este non-atasament, ea permite celor doi sa evolueze frumos, fara limite si constrangeri. “In adevarata Abandonare, nu simtim niciodata nevoia sa controlam persoana iubita, sa o seducem, sa insistam, sa fortam, sa obtinem ceva dand ceva. In adevarata abandonare, stim cum sa PERMITEM sa fie”.

6. Stadiul (Legea) Pasiunii

Iubind, traiesti… Pentru ca iubirea este viata.

Pasiunea pentru viata si pasiunea pentru iubire sunt acelasi lucru. Aceasta din cauza ca viata, in esenta sa, este iubire”. Unirea masculinului si a femininului intr-un singur corp ne poate aduce mai aproape de sufletul nostru si al celui pe care il iubim. Pasiunea nu este doar la nivel fizic si nu are in vedere doar dorinta sau eliberarea de dorinta carnala. Pasiunea nu este pentru ceva anume. Ea doar este.

7. Stadiul (Legea) Extazului

Venim din extaz si in extaz trebuie sa ajungem….

Din aceasta stare venim si aici trebuie sa ne intoarcem… Venim din extaz, caci extazul nu reprezinta altceva decat starea noastra originala, situatia de gratie de unde am plecat. Iar extazul este ultima etapa a iubirii. El inseamna depasirea naturii noastre umane, inseamna depasirea limitelor si atingerea unui punct inalt, cel al transformarii spirituale. Cum? Traversand toate cele 5 etape, ajungand la intimitate si ajungand si la mai mult de atat, la extaz… Aici este punctul final de destinatie al iubirii. Aici ajunge iubirea sa fie completa.

sursa

Sensul profund al suferintei

420107_3404767804597_1431955600_33264399_833430109_nConferinta Maestrului Omraam Aivanhov despre Sufernta, 1 septembrie 1985

“Suferinţa îi conferă omului posibilitatea de a coborî în sine însuşi, pentru a reflecta, a medita şi a atrage în el fiinţe superioare, capabile să-l ghideze şi să-i sară în ajutor. Dacă suferiţi, ştiind să apreciaţi suferinţa prin care Cerul vrea să vă transforme, veţi deveni o fiinţă deosebită. Nu există ştiinţă mai mare decât aceea de a şti să suferi. La flori, suferinţa înseamnă parfumul lor. Din cauza dificultaţilor ce le au de trecut, ca să poată rezista intemperiilor şi pericolelor de tot felul ce le pândesc, florile degajă un parfum delicat pe care îl iubim. Nici o altă suferinţă nu degajă un asemenea parfum, căci majoritatea oamenilor ţipă la cea mai mică durere. Numai acela care ştie să-şi accepte suferinţa va degaja acest parfum. Când un Iniţiat suferă, deoarece ia pe umerii săi povara şi păcatele omeneşti, aşa cum a făcut-o Iisus, această suferinţă, acceptată prin iubire, emană cel mai minunat parfum, iar îngerii vin să se bucure împrejurul lui, aşa cum ne bucurăm şi noi într-o grădină, în compania florilor şi a copacilor.

Nu prea sună a mare ştiinţă ceea ce aţi ascultat. Unde se spune, în ştiinţa oficială, că parfumul apare datorită suferinţei florilor ? Iată cel mai mare mister. Dar, atunci, cum să ştim să suferim ? Pentru a şti, mai întâi, trebuie să înţelegem ce este suferinţa. Dar, oamenii sunt departe de acest lucru, ei amestecă lucrurile. Când trebuie să pronunţe cuvântul suferinţă, ei spun durere, grijă, necaz, tristeţe, necunoscând semnificaţia fiecărui cuvânt.

La fel, v-am vorbit în trecut despre puritate. În mintea oamenilor a curăţa, a spăla, a purifica, a sfinţi, au aceeaşi semnificaţie. În realitate, pentru fiecare lucru există câte un cuvânt corect. De exemplu a curăţa, ei bine, curăţăm lucrurile în plan fizic, le măturăm cu adevărat pe pământ. Spălatul te leagă deja de apă, un element ceva mai subtil, ceva ce atinge sentimentele. Apoi purificăm. Ah, cuvântul a purifica este pregătit să atingă alte elemente, alte existenţe, alte regiuni. Apoi a sfinţi, ş.a.m.d. V-am spus, în trecut, că trebuie să ne curăţăm corpul fizic, să ne spălăm sentimentele, să ne purificăm gândurile, să ne sfinţim sufletul şi spiritul în lumina divină. În limba ebraică cuvântul puritate se poate exprima prin tam, ţak, kadoş… Se spune “Lev tahor barali Elohim vernah kadeş ednaşi”, adică: “Inima curată, Doamne, ca şi spiritul, în sufletul meu puritatea”… Kadeşa, Kadoş, Kadeşin înseamnă ceva sacru, ceva sfânt. Kadoşimi sunt sfinţii. V-am vorbit, în trecut, despre semnificaţia exactă a cuvintelor.

Da, în ceea ce priveşte suferinţa, vedeţi cum oamenii amestecă cuvintele, necunoscând valoarea lor exactă, şi este păcat, căci precizia constituie un lucru important. Să luăm exemplul corpului fizic care suferă, deci există durere. Cuvântul suferinţă poate însemna necaz, tristeţe, greutate, totul aduce a suferinţă, dar domeniul nu mai este acelaşi. Durerea va fi în planul fizic, necazul în cel astral, tristeţea se va găsi în planul mental, iar greutăţile, de asemenea, în planul fizic. Şi în limba engleză ne găsim pe aproape… Suferinţa le îmbrăţişează pe toate celelalte, dar trebuie să vedem în ce plan suferim: în planul fizic, astral, mental sau mai sus ?… Iată, vă mai proiectez o rază de lumină, ca să înţelegeţi că suferinţa, cuvântul în sine, poate acoperi multe alte cuvinte ce sunt legate cu domenii determinate. De exemplu, puteţi suferi în planul fizic dar nu suferiţi psihic, spiritual. La fel, puteţi să nu aveţi nimic în planul fizic, nici o durere, dar aveţi suferinţe interioare. Aşa procedează şi psihiatri care descoperă suferinţele psihice la persoane ce nu au nici o suferinţă fizică. Deci, iată cât de diferită poate fi suferinţa, poţi avea durere, suferinţă fără durere, necazuri fără durere, tristeţi…, lumea o ştie bine: “…plăcerile dragostei nu durează decât o clipă, dar necazurile ei durează întreaga viaţă !”. Există şi un cântec, o ştiţi şi voi, intitulat “Plăcerile dragostei” !…

Ce este în realitate suferinţa ? Este o stare, mai degrabă de conştiinţă, căci dacă nu eşti conştient, nu poţi suferi ! Oare cadavrele suferă ? Deloc. Deci, ca să suferi trebuie să fii viu şi conştient, căci s-ar putea, ca adormind, să nu mai suferi. În timpul somnului, adesea, unele suferinţe se opresc. Acest domeniu este foarte interesant pentru studiu. Deci, suferinţa este o stare de conştiinţă, neplacută, nedorită, nimănui nu îi plac suferinţele, ci plăcerile, bucuriile, fericirea dar, totodată, nu suntem scutiţi de suferinţă. [Read more…]

Daca vrei sa transformi lumea….

love_and_other_drugs_title_wp_03

“Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Alege unul al carui suflet il cheama pe al tau, care te vede. Accepta-i mana si ghideaza-l usor catre sangele ce iti inunda inima, acolo unde iti poate simti caldura care il invaluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tau ii va mistui povara grea. Priveste in ochii lui, priveste in profunzime si vezi ce salasluieste acolo, adormit, treaz sau timid… Priveste in ochii lui si vezi acolo parintii si bunicii lui si toate razboaiele si nebunia ce au luptat-o spiritele lor intr-un tinut indepartat, intr-un timp indepartat. Priveste catre durerile lor si luptele si framantarile si vina; fara sa judeci. Si da-le drumul, lasa-le sa plece. Simte aceasta ancestrala povara si fii constienta de refugiul, de siguranta pe care o cauta in tine. Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si fii constienta ca nu trebuie sa oglindesti acea furie pentru ca tu ai un pantec, o dulce, adanca poarta catre taramul care spala si vindeca vechile rani.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Aseaza-te inaintea lui, in plenitudinea feminitatii tale, in suflarea vulnerabilitatii tale, in joaca inocenta a copilului, in adancimea mortii… O invitatie infloritoare, ce rasare usor, permitandu-i sa fie puternic ca barbat, sa inainteze catre tine… sa inoate in pantecul Pamantului, intr-o cunoastere tacuta, impreuna. Si atunci cand se va retrage…, pentru ca o va face…, va fugi inspaimantat in grota lui… aduna-ti bunicile langa tine si inconjoara-te cu intelepciunea lor. Asculta-le soaptele usoare si calmeaza-ti feciorelnica inima speriata indemnandu-te sa ramai calma, sa astepti rabdatoare intoarcerea lui… Aseaza-te si canta la usa lui, un cantec al aducerii aminte, care il va mangaia, inca o data.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Nu ademeni sa iasa afara baietelul dinauntrul lui, cu seductie si pacaleli; doar ca sa il atragi in capcana… intr-o panza a distrugerii, intr-un loc plin de haos si ura, mai ingrozitor decat orice razboi purtat de fratii lui. Aceasta nu este feminitate, este razbunare. Aceasta este otrava nenumaratelor abuzuri ce au avut loc dealungul anilor, violul lumii noastre. Si asta nu aduce nici o putere femeii, o reduce… pe masura ce ea il castreaza! Si ne ucide pe toti! Si chiar daca mama lui l-a purtat in brate sau nu a facut-o, arata-i acum adevarata mama – imbratiseaza-l si ghideaza-l in gratia ta, in profunzimea fiintei tale, in caldura mocnita a miezului Pamantului. Nu il pedepsi pentru ranile lui despre care crezi ca nu se potrivesc nevoilor si criteriilor tale. Plangi pentru el rauri dulci. Lasa ranile sa sangereze cand te intorci acasa.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Iubeste-l indeajuns incat sa i te arati goala si libera. Iubeste-l indeajuns incat sa iti deschizi corpul si sufletul catre ciclul nasterii si al mortii si multumeste-i pentru oportunitate. In timp ce dansati impreuna printre vanturi turbate si paduri tacute, fii destul de curajoasa incat sa fii fragila si permite-i sa soarba din moile si imbatatoarele petale ale fiintei tale. Permite-i sa stie ca te poate imbratisa, apara si proteja. Arunca-te in bratele lui si ai incredere ca te va prinde chiar daca ai fost scapata de o mie de ori inainte! Invata-l cum sa renunte la el, renuntand tu la tine, si uniti-va intr-un dulce nimic al inimii acestei lumi.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Incurajeaza-l, hraneste-l, permite-i sa fie, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l. Si tu, in schimb, vei fi hranita, sustinuta si protejata de brate puternice si ganduri limpezi si de sageti precise. Pentru ca el poate, daca tu ii permiti, sa fie tot ce ai visat!

Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal, iubeste-ti fratele si fiul, iubeste-ti fostii parteneri, de la primul baiat pe care l-ai sarutat pana la ultimul pentru care ai plans. Multumeste pentru daruri; pentru revelatia din aceasta intalnire aceluia care sta in fata ta si regaseste-l in samanta a tot ce este nou sub soare; samanta pe care o poti hrani si ajuta sa creasca ca planta, pentru a creste o lume noua, impreuna.” [Read more…]

Stand in propria treaba

10626586_724230357650415_6487879113507314435_n

“Pot găsi doar trei tipuri de treburi în Univers: a mea, a ta şi a lui Dumnezeu. (Pentru mine cuvântul Dumnezeu este sinonim cu  „realitate”. Realitatea este Dumnezeu, pentru că guvernează totul, ne conduce vietile. Orice nu este sub controlul meu, al tău, orice nu depinde de un om anume, este treaba lui Dumnezeu).

Cea mai mare parte a stresului vine din faptul că trăim mental în afara treburilor noastre. Când mă gândesc „Trebuie să-ţi găseşti o slujbă, vreau să fii fericit, ar trebui să fi punctual, ar trebui să ai mai multă grijă de tine”, ma bag în treaba ta.  Când sunt îngrijorată de cutremure, inundaţii, război sau când voi muri, ma bag unde nu imi fierbe oala, adica în treaba lui Dumnezeu.a

Dacă sunt mental în treaba ta sau a lui Dumnezeu, efectul este separarea. Am observat asta la începutul anului 1986. Când ma bagam mental în treaba mamei mele, de exemplu, cu un gând ca „Mama mea ar trebui să mă înţeleagă”, am experimentat imediat un sentiment de singurătate. Şi am înţeles că de fiecare dată în viaţa mea, când m-am simţit rănită sau singură, mă aflam în treaba altora.

Dacă tu îţi trăieşti viaţa, iar eu trăiesc mental viaţa ta, cine este aici trăind-o pe a mea? Suntem amândoi acolo. Fiind mental în treaba ta, mă reţine de la a fi prezentă în treaba mea. Sunt separată de mine, întrebându-mă de ce viaţa mea nu funcţionează.

Să cred că ştiu ce e mai bine pentru altcineva, înseamnă să fiu în afara treburilor mele. Chiar şi în numele iubirii, este aroganţă pură, iar rezultatul este tensiune, anxietate şi frică. Ştiu ce este bine pentru mine? Asta este singura mea treabă. Ar trebui să lucrez cu asta, înainte să încerc să rezolv problemele tale pentru tine.

Dacă înţelegi cele trei tipuri de treburi îndeajuns să stai în treaba ta, ţi-ar putea elibera viaţa într-un mod în care nici nu-ţi poţi imagina.Data viitoare când simţi stres sau disconfort, întreabă-te în a cui treabă te afli mental şi s-ar putea să începi să râzi! Întrebarea aceasta te poate aduce la tine insuti. Şi ai putea vedea cum nu ai fost niciodată prezent şi că ţi-ai trăit toată viaţa, mental, în treburile celorlalţi.

Doar simplul fapt de a  observa când te bagi în treburile celorlalţi, te poate aduce înapoi la sinele tău minunat. Iar dacă practici asta pentru un timp, vei observa că nici tu nu ai nici o treabă şi că viaţa ta se desfăşoară perfect pe cont propriu.”

Byron Katie, fragment din cartea “Iubind ceea ce este”

Meditatii pentru suflet

DSC_9744

dragii mei,

Cu bucurie am inregistrat doua meditatii frumoase pe care vi le daruiesc cu multa dragoste, cu ocazia Sarbatorilor de iarna si a Nasterii Domnului Iisus Hristos!

Inregistrarile au fost facute in Studioul Class Music, drepturile de autor ale muzicii din fundal imi apartin. Textele acestor meditatii le-am primit la randul meu si cum dar din dar se face rai, daruiesc la randul meu.

Daca doriti sa sustineti acest proiect “Meditatii pentru suflet” puteti face donatii in contul RO16RNCB0285122216070001 RON deschis la BCR Unic, al Sc Infolight Srl.

Daca doriti CD cu aceste meditatii imi puteti scrie personal pe adresa karyn.taulescu@yahoo.com.

Va iubesc si va multumesc pentru toate gandurile minunate pe care mi le transmiteti de atatia ani de cand suntem impreuna !

Sarbatori minunate alaturi de cei dragi!

Eneagrama lui Iisus

Eneagrama este un instrument de cunoastere de sine milenar, însa abia recent accesibilã publicului larg, în sensul ca abia în ultimele decenii ale secolului al XX-lea au început sã aparã carti destinate publicului larg.

Vă propun o reflecţie asupra modelului în acelaşi timp uman şi divin al lui Iisus Hristos, privit din perspectiva Eneagramei. Faptul că El Însuşi, aşa cum ni-L prezintă Evangheliile, manifestă trăsături specifice de caracter (pe care le vom evidenţia în cele ce urmează) poate să ne uşureze descoperirea şi acceptarea aceloraşi trăsături în noi înşine, oricare ar fi slăbiciunile pe care ar trebui să le recunoaştem odată cu ele.

easter61

Tipologia UNU – Iisus – model de perfecţiune

Trăsăturile pozitive ale tipologiei UNU se regăsesc în mod deosebit în idealismul lui Iisus. El se consideră pe Sine un reformator. Pentru El, lumea se îndepărta de planul lui Dumnezeu. Foarte preocupat de îndepărtare, Iisus îşi rezumă aşteptările prin imperativul: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc este” (Matei 5,48). El se oferă pe Sine ca model de perfecţiune, ajungând chiar să provoace pe cei care îi căutau pricină: „Cine dintre voi mă vădeşte de păcat?” (Ioan 8, 46). Străduindu-se să pună lucrurile la punct, El urmăreşte să vorbească limpede celor care Îl ascultă. Este direct şi sincer cu toată lumea. Pentru El, conspiraţia şi calomnia vin de la Cel rău. Astfel, dus la arhiereu şi întrebat care este învăţătura Lui, El răspunde: „Eu am vorbit pe faţă lumii… am învăţat întotdeauna în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii şi nimic nu am vorbit în ascuns.” (Ioan 18, 20)

Pentru El este foarte important ca toţi să fie trataţi cu respect şi fără discriminări. Astfel, în cazul femeii adultere (Ioan 8, 1-11) conducătorii religioşi încearcă să-L învinuiască de nerespectarea Legii pentru a-L putea aresta; ştiind cât insistă Iisus asupra milosteniei şi iertării, târăsc în faţa Lui o femeie prinsă că a comis adulterul, Îi amintesc că Moise a prescris în acest caz uciderea cu pietre (Deuteronomul 22, 22-24) şi Îl ispitesc, întrebându-L ce părere are. Dar El nu este preocupat nici de teologie, nici de exegeză, ci este mişcat înainte de toate de această femeie, de nenorocirea ei. Ea este evident vinovată, dar acesta nu e un motiv pentru a fi expusă şi înjosită astfel în public. Iisus vede prea bine că celorlalţi nu le pasă câtuşi de puţin de ea, folosind-o doar pentru a-I întinde Lui o cursă, obligându-L să se pronunţe împotriva Scripturilor. De fapt, ei sunt infinit mai păcătoşi decât acea femeie, deoarece complotează pentru omorârea lui Iisus. El răspunde prin urmare: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”. Şi iată că toţi pleacă, începând cu cei mai vârstnici. Rămas singur cu femeia, El o întreabă: „Femeie, unde sunt pârăşii tăi? Nu te-a osândit niciunul?”, iar ea răspunde: „Niciunul, Doamne”. Atunci El continuă: „Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de-acum să nu mai păcătuieşti!”

Dat fiind spiritul lor de dreptate, persoanele din tipologia Unu se vor identifica în mod natural cu Iisus, ascultând această pildă din viaţa Lui. Cu toate că acuzatorii femeii adultere erau mai puternici şi se bucurau de o mai bună reputaţie decât ea, ei ar fi trebuit să-şi înţeleagă cu umilinţă condiţia umană limitată, care îi împiedica să vadă lucrurile şi din perspectivă divină, cu imparţialitate şi dreptate, căci toţi suntem supuşi greşelii şi fiecare trebuie înainte de toate să nu judece pripit, să ierte greşelile celorlalţi şi să-şi corecteze mai întâi propriile greşeli: „Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi [abia] atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7, 5). Chiar dacă femeia comisese o greşeală morală, i se cuvenea respect în calitate de fiinţă umană. Avea drepturi egale cu ale tuturor şi aceasta trebuia să le interzică fariseilor şi cărturarilor să încerce să se folosească de ea în modul inuman în care au făcut-o.

Capcana idealismului

Cei care se consideră idealişti au convingerea şi sentimentul că merită respect. Este adevărat că persoanele din tipologia UNU sunt foarte muncitoare, atente la detalii şi reuşesc să discearnă cel mai adesea binele de rău. Ele se străduiesc întotdeauna să progreseze şi consacră mult timp pregătirilor pentru îndeplinirea sarcinilor. Totuşi, acest gen de idealism poate deveni obsesiv şi le poate face intolerante, incapabile să suporte greşelile altora şi neiertătoare chiar cu ele însele. [Read more…]

Iubirea de Sine

10433312_758449490895168_8704178004747217873_n

Autotransfigurarea şi dobândirea unei juste iubiri de Sine sunt un lucru esenţial pe calea spirituală şi nu sunt tocmai uşor de dobândit. În această lume, Dumnezeu ni se revelează sub forma exteriorului (lumea obiectivă în care trăim) şi a interiorului (propriul nostru univers lăuntric). Pentru majoritatea oamenilor, însă, ambele ipostaze rămân destul de criptice. Lumea exterioară ne înşeală deseori aşteptările, pare a fi ameninţătoare sau de neînţeles. Pe de altă parte, universul interior riscă să ne pară banal sau insuficient de elevat. Dezamăgiţi deopotrivă de interior şi de exterior, ne refugiem uneori într-o fantasmagorică transcendenţă care sperăm să fie mai prietenoasă. Şi totuşi, pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu este cel mai accesibil aici şi acum, chiar în noi înşine, cei care suntem în această clipă. A nega sau a ignora prezenţa Lui în noi este o blasfemie pe care o comitem zilnic, cu nepăsare. De fapt, raportarea la interior şi la exterior sunt interdependente. Nu putem avea un comportament just faţă de exterior, atât timp cât menţinem o atitudine distorsionată faţă de noi înşine.

Iubirea pe care ne-o refuzăm nouă, le-o refuzăm în acelaşi timp şi celorlalţi. Rănile pe care ni le provocăm printr-o atitudine lipsită de iubire faţă de noi înşine se vor reflecta şi în relaţiile cu exteriorul. A refuza să te iubeşti înseamnă a nega (chiar dacă inconştient) că toate fiinţele merită iubirea ta – inclusiv tu însuţi. Foarte multe dintre rănile noastre sufleteşti ni le provocăm noi înşine, prin felul nepotrivit în care ne privim. În momentul în care începem să ne acceptăm şi să ne iubim aşa cum suntem, dispar brusc multe dintre agresiunile care ne obişnuisem să credem că vin din afară. Pentru simplul motiv că violenţa exterioară are nevoie de mintea noastră agresivă pentru a ajunge în interior – altfel, singurul ecou pe care ni-l trezeşte este compasiunea. Dimpotrivă, o minte agresivă la adresa propriei fiinţe ne poate răni fără oprelişti, în numeroase moduri: gânduri de neputinţă, descurajare, sentimente de inferioritate, stări de revoltă, frici etc. Pe masură ce ne permitem să trăim astfel de manifestări inferioare, acestea capătă forţă. Menţinute timp îndelungat, ajung chiar să ne pună în rezonanţă permanentă cu anumite planuri demoniace, care fac în cele din urmă ca aceste idei să fie întreţinute în mod spontan. Astfel, agresiunea noastră faţă de noi înşine creează breşa prin care Universul ne răneşte.

Justa măsură în iubirea de sine este aproape la fel de greu de dobândit ca şi viziunea Sinelui. Oscilăm mereu între mândrie şi disperare. Când universul nostru individual funcţionează cum ne place, luăm asta drept un semn al valorii noastre personale şi un motiv de mândrie. Când nu ne mai oferă suficiente satisfacţii, considerăm că nu merităm iubirea lui Dumnezeu şi ne lăsăm cuprinşi de tristeţe. Astfel, val după val şi abis după abis, ne petrecem întreaga viaţă fără a ne iubi vreodată cu adevărat. După numeroase treceri de la o extremă la alta, pare să se schiţeze o cale de mijloc: autocompătimirea – care nici ea nu are, de fapt, nimic de a face cu iubirea de Sine, ci dimpotrivă provoacă tot atât de multe răni ca şi orgoliul sau neîncrederea în sine.

Există multe piedici în calea unei veritabile iubiri de sine. Blocajul cel mai superficial constă în ideea preconcepută că „nu este necesar (sau moral) să mă iubesc pe mine însumi”. Totuşi, acesta este doar un pretext pentru teama de a recunoaşte că nu suntem (deocamdată) capabili să manifestăm această iubire. Fie că e îndreptată spre exterior sau către propria fiinţă, dragostea este totdeauna o probă de nobleţe interioară. Implică curaj, dăruire, dilatare a conştiinţei.

La nivel uman, cu excepţia fiinţelor cu înaltă viaţă spirituală, rareori iubirea se prezintă în forma sa pură. Nu este aur, ci nisip aurifer. De aceea o relaţie de iubire implică totdeauna răbdarea de a alege fir cu fir ceea ce este pur de ceea ce este impur. Reuşim să-i convingem pe ceilalţi că îi iubim, dar este imposibil să nu sesizăm cât de multe lacune are încă această iubire. Aşa încât, în ceea ce ne priveşte pe noi înşine, nu ne mai străduim să ne amăgim că ne iubim, ci preferăm să argumentăm că nici nu este necesar să o facem.

Atunci când căutăm să dezvoltăm o justă iubire de Sine, ne plasăm cu luciditate într-un domeniu pe care altfel riscăm să-l parcurgem de fiecare dată în stare de beţie. De cele mai multe ori trăim iubirea relaţională colorată sau invadată de numeroase alte sentimente, unele chiar fără legătură cu ea. Totuşi, în aspectul său ultim, iubirea nu este (doar) un sentiment. A explora iubirea de Sine înseamnă, printre altele, a pătrunde în acel domeniu misterios în care iubirea există, dar este lipsită de sentimentalisme. Aceasta este o lecţie fundamentală în lipsa căreia nu ne putem maturiza cu adevărat din punct de vedere afectiv.

Practic, prima poveste de dragoste adevărată este cel mai uşor să o ai cu tine însuţi, pentru că porneşti din punctul în care ajungi cu celălalt abia după o relaţie de câţiva ani, când reuşeşti să spulberi multe dintre iluziile perfecţiunii de la început. Şi cu toate că probabil ţi-ai spulberat de mult iluzia propriei perfecţiuni… nu te poţi despărţi de tine însuţi! Va trebui să mergi împreună cu tine până la capăt. Dincolo de orice sentimentalisme, iubirea este o căutare sinceră şi continuă a binelui, a armoniei, a frumuseţii – pentru tine şi pentru cei pe care îi iubeşti. Dacă această căutare nu există sau este sufocată de multe tensiuni şi confuzii, de aviditate, înseamnă că trebuie să cerni cu mai multă atenţie nisipul aurifer al universului tău interior. Iubirea înseamnă răbdare, toleranţă, transparenţă… Este încântător să înveţi toate acestea în interacţiunea cu ceilalţi, dar dacă relaţiile pe care le-ai avut până acum nu ţi-au oferit o asemenea ocazie, nimic nu te împiedică să începi chiar acum raportându-te la tine însuţi.

Lise Bourbeau

 

 

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 7,692 other followers

%d bloggers like this: