Legile Iubirii

a-walk-in-the-clouds1

Iubirea nu este doar o lectie de sex, atingere si viata. Este si o lectie profunda de spiritualitate. In cartea ‘Kama Sutra’, Deepak Chopra ne face cunoscute cele 7 legi spirituale ale iubirii, cele 7 etape prin care trece iubirea.

1. Stadiul (Legea) ATRACTIEI

Deschidem portile iubirii cand suntem autentici…

Autenticitatea este primul pas catre atractie, conform primei legi spirituale a iubirii. A fi tu insuti, tu natural, tu in starea ta primara, originala, fara neafectare, fara masca, fara adaosuri si tertipuri te face sa fii cu adevarat atractiv in ochii celuilalt. A fi tu insuti cu sinceritate si simtindu-te confortabil in legatura cu acest lucru inseamna a fi atractiv. De ce? Pentru ca naturaletea determina o persoana sa fie perceputa drept atractiva, este de parere “In fiecare dintre noi exista limitarea si infinitul, adevarul si iluzia, pacatosul si sfantul si in fiecare moment putem alege ce anume sa exprimam, constientizand acel ceva. Suntem atractivi cand alegem autoexprimarea onesta ai totala

2. Stadiul (Legea) DRAGOSTEI NEBUNE (LEGEA ORBIRII)

Suntem mai mult decat un corp care simte dorinta nebuna de a atinge un alt corp…

Cand Atractia dintre doua persoane este foarte puternica, cand suntem mai mult decat un corp care simte dorinta irezistibila de a atinge un alt corp, atunci interactionam la un alt nivel, un nivel mult mai profund… Ne indreptam catre o alta realitate, una transcendenta, una care nu mai este deloc ordinara, ci ametitoare. Noi, fiintele umane, avem abilitatea de a experimenta iubirea la un nivel transcendental. Avem insa nevoie de o alta fiinta umana care sa declanseze aceasta traire. De aceea, atunci cand suntem in acest stadiu al indragostirii, vedem brusc lumea din jur cu alti ochi si totul ni se pare a avea un farmec de nedescris. Sunt ochii iubirii deschisi momentan doar pe jumatate.

3. Stadiul (Legea) COMUNIUNII

Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata…

Aceasta etapa a iubirii este profunda, este minunata, este greu de atins si mentinut, dar totusi provocatoare. Comuniunea este contactul sufletului cu un alt suflet, este impartasirea propriului suflet cu sufletul unei alte persoane, este premisa pe care se cladeste de fapt increderea in celalalt. “In aceasta etapa, cei doi iubiti se muta intr-un teritoriu al necunoscutului, fiecare luand de la celalalt ceea ce singur nu ar fi dobandit niciodata”.In etapa Legaturii stranse, sufletele celor doi reusesc sa se atinga unul pe celalalt, iar o persoana reuseste sa-si transfere gandurile si tot ceea ce simte in cealalta persoana. Nu este usor sa lasi aceasta etapa sa se desfasoare. Impartasindu-te cu totul unei alte persoane, risti sa fii vulnerabil. Cine vrea sa fie vulnerabil? Multi dintre noi se feresc sa intre in aceasta etapa din cauza sentimentului de a pierde controlul asupra situatiei. Cine vrea sa piarda controlul asupra situatiei? Dar in aceasta etapa, iubirea deschide drumul catre o iubire deplina…

4. Stadiul (Legea) INTIMITATII

Daruindu-te pe tine fara nicio masca…

Ca fiinte umane, suntem alcatuiti din carne si spirit. In aceasta etapa, cele doua aspecte care formeaza identitatea fiintei umane fuzioneaza. In etapa Intimitatii, carnea se contopeste cu carnea, iar spiritul fuzioneaza cu spiritul. Fizicul se uneste cu fizicul, corpul subtil cu corpul subtil, sufletul cu sufletul. In aceasta etapa, considera autorul, energia sexuala si energia spirituala fuzioneaza intr-o singura energie, o energie creatoare si sacra a universului.

Aceasta uniune in intimitate este cu siguranta o uniune aparte. Prin Intimitate, ne revelam si impartasim din noi insine celuilalt. Poate ca tocmai de aceea adevarata intimitate este infricosatoare pentru o buna parte dintre oameni. In momentul in care atingem acest tip de intimitate “nu putem ascunde nimic, nu putem purta nicio masca, nu putem camufla nicio un sentiment de dubiu sau securitate. Trebuie doar sa fim pur si simplu acolo, in acel moment, fara niciun fel de limita”.

5. Stadiul (Legea) ABANDONARII si al (a) NON-ATASAMENTULUI

Te pierzi in celalalt pentru a te regasi apoi…

Conform acestei legi a iubirii, abandonarea in celalalt nu este deloc un act impotriva iubirii de sine. Ci dimpotriva. A te abandona in celalalt, afirma Chopra, este calea cea mai buna de a-ti gasi adevaratul eu si a renunta la egoul nostru care simte nevoia de separare. In aceasta etapa, renuntam la atasament. Atasamentul inseamna dependenta, inseamna pretentii, inseamna sclavie, inseamna control, manipulare, a incerca sa convingi pe cineva de ceva anume. Iubirea este libertate, este non-atasament, ea permite celor doi sa evolueze frumos, fara limite si constrangeri. “In adevarata Abandonare, nu simtim niciodata nevoia sa controlam persoana iubita, sa o seducem, sa insistam, sa fortam, sa obtinem ceva dand ceva. In adevarata abandonare, stim cum sa PERMITEM sa fie”.

6. Stadiul (Legea) Pasiunii

Iubind, traiesti… Pentru ca iubirea este viata.

Pasiunea pentru viata si pasiunea pentru iubire sunt acelasi lucru. Aceasta din cauza ca viata, in esenta sa, este iubire”. Unirea masculinului si a femininului intr-un singur corp ne poate aduce mai aproape de sufletul nostru si al celui pe care il iubim. Pasiunea nu este doar la nivel fizic si nu are in vedere doar dorinta sau eliberarea de dorinta carnala. Pasiunea nu este pentru ceva anume. Ea doar este.

7. Stadiul (Legea) Extazului

Venim din extaz si in extaz trebuie sa ajungem….

Din aceasta stare venim si aici trebuie sa ne intoarcem… Venim din extaz, caci extazul nu reprezinta altceva decat starea noastra originala, situatia de gratie de unde am plecat. Iar extazul este ultima etapa a iubirii. El inseamna depasirea naturii noastre umane, inseamna depasirea limitelor si atingerea unui punct inalt, cel al transformarii spirituale. Cum? Traversand toate cele 5 etape, ajungand la intimitate si ajungand si la mai mult de atat, la extaz… Aici este punctul final de destinatie al iubirii. Aici ajunge iubirea sa fie completa.

sursa

Sensul profund al suferintei

420107_3404767804597_1431955600_33264399_833430109_nConferinta Maestrului Omraam Aivanhov despre Sufernta, 1 septembrie 1985

“Suferinţa îi conferă omului posibilitatea de a coborî în sine însuşi, pentru a reflecta, a medita şi a atrage în el fiinţe superioare, capabile să-l ghideze şi să-i sară în ajutor. Dacă suferiţi, ştiind să apreciaţi suferinţa prin care Cerul vrea să vă transforme, veţi deveni o fiinţă deosebită. Nu există ştiinţă mai mare decât aceea de a şti să suferi. La flori, suferinţa înseamnă parfumul lor. Din cauza dificultaţilor ce le au de trecut, ca să poată rezista intemperiilor şi pericolelor de tot felul ce le pândesc, florile degajă un parfum delicat pe care îl iubim. Nici o altă suferinţă nu degajă un asemenea parfum, căci majoritatea oamenilor ţipă la cea mai mică durere. Numai acela care ştie să-şi accepte suferinţa va degaja acest parfum. Când un Iniţiat suferă, deoarece ia pe umerii săi povara şi păcatele omeneşti, aşa cum a făcut-o Iisus, această suferinţă, acceptată prin iubire, emană cel mai minunat parfum, iar îngerii vin să se bucure împrejurul lui, aşa cum ne bucurăm şi noi într-o grădină, în compania florilor şi a copacilor.

Nu prea sună a mare ştiinţă ceea ce aţi ascultat. Unde se spune, în ştiinţa oficială, că parfumul apare datorită suferinţei florilor ? Iată cel mai mare mister. Dar, atunci, cum să ştim să suferim ? Pentru a şti, mai întâi, trebuie să înţelegem ce este suferinţa. Dar, oamenii sunt departe de acest lucru, ei amestecă lucrurile. Când trebuie să pronunţe cuvântul suferinţă, ei spun durere, grijă, necaz, tristeţe, necunoscând semnificaţia fiecărui cuvânt.

La fel, v-am vorbit în trecut despre puritate. În mintea oamenilor a curăţa, a spăla, a purifica, a sfinţi, au aceeaşi semnificaţie. În realitate, pentru fiecare lucru există câte un cuvânt corect. De exemplu a curăţa, ei bine, curăţăm lucrurile în plan fizic, le măturăm cu adevărat pe pământ. Spălatul te leagă deja de apă, un element ceva mai subtil, ceva ce atinge sentimentele. Apoi purificăm. Ah, cuvântul a purifica este pregătit să atingă alte elemente, alte existenţe, alte regiuni. Apoi a sfinţi, ş.a.m.d. V-am spus, în trecut, că trebuie să ne curăţăm corpul fizic, să ne spălăm sentimentele, să ne purificăm gândurile, să ne sfinţim sufletul şi spiritul în lumina divină. În limba ebraică cuvântul puritate se poate exprima prin tam, ţak, kadoş… Se spune “Lev tahor barali Elohim vernah kadeş ednaşi”, adică: “Inima curată, Doamne, ca şi spiritul, în sufletul meu puritatea”… Kadeşa, Kadoş, Kadeşin înseamnă ceva sacru, ceva sfânt. Kadoşimi sunt sfinţii. V-am vorbit, în trecut, despre semnificaţia exactă a cuvintelor.

Da, în ceea ce priveşte suferinţa, vedeţi cum oamenii amestecă cuvintele, necunoscând valoarea lor exactă, şi este păcat, căci precizia constituie un lucru important. Să luăm exemplul corpului fizic care suferă, deci există durere. Cuvântul suferinţă poate însemna necaz, tristeţe, greutate, totul aduce a suferinţă, dar domeniul nu mai este acelaşi. Durerea va fi în planul fizic, necazul în cel astral, tristeţea se va găsi în planul mental, iar greutăţile, de asemenea, în planul fizic. Şi în limba engleză ne găsim pe aproape… Suferinţa le îmbrăţişează pe toate celelalte, dar trebuie să vedem în ce plan suferim: în planul fizic, astral, mental sau mai sus ?… Iată, vă mai proiectez o rază de lumină, ca să înţelegeţi că suferinţa, cuvântul în sine, poate acoperi multe alte cuvinte ce sunt legate cu domenii determinate. De exemplu, puteţi suferi în planul fizic dar nu suferiţi psihic, spiritual. La fel, puteţi să nu aveţi nimic în planul fizic, nici o durere, dar aveţi suferinţe interioare. Aşa procedează şi psihiatri care descoperă suferinţele psihice la persoane ce nu au nici o suferinţă fizică. Deci, iată cât de diferită poate fi suferinţa, poţi avea durere, suferinţă fără durere, necazuri fără durere, tristeţi…, lumea o ştie bine: “…plăcerile dragostei nu durează decât o clipă, dar necazurile ei durează întreaga viaţă !”. Există şi un cântec, o ştiţi şi voi, intitulat “Plăcerile dragostei” !…

Ce este în realitate suferinţa ? Este o stare, mai degrabă de conştiinţă, căci dacă nu eşti conştient, nu poţi suferi ! Oare cadavrele suferă ? Deloc. Deci, ca să suferi trebuie să fii viu şi conştient, căci s-ar putea, ca adormind, să nu mai suferi. În timpul somnului, adesea, unele suferinţe se opresc. Acest domeniu este foarte interesant pentru studiu. Deci, suferinţa este o stare de conştiinţă, neplacută, nedorită, nimănui nu îi plac suferinţele, ci plăcerile, bucuriile, fericirea dar, totodată, nu suntem scutiţi de suferinţă. [Read more…]

Daca vrei sa transformi lumea….

love_and_other_drugs_title_wp_03

“Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Alege unul al carui suflet il cheama pe al tau, care te vede. Accepta-i mana si ghideaza-l usor catre sangele ce iti inunda inima, acolo unde iti poate simti caldura care il invaluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tau ii va mistui povara grea. Priveste in ochii lui, priveste in profunzime si vezi ce salasluieste acolo, adormit, treaz sau timid… Priveste in ochii lui si vezi acolo parintii si bunicii lui si toate razboaiele si nebunia ce au luptat-o spiritele lor intr-un tinut indepartat, intr-un timp indepartat. Priveste catre durerile lor si luptele si framantarile si vina; fara sa judeci. Si da-le drumul, lasa-le sa plece. Simte aceasta ancestrala povara si fii constienta de refugiul, de siguranta pe care o cauta in tine. Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si fii constienta ca nu trebuie sa oglindesti acea furie pentru ca tu ai un pantec, o dulce, adanca poarta catre taramul care spala si vindeca vechile rani.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Aseaza-te inaintea lui, in plenitudinea feminitatii tale, in suflarea vulnerabilitatii tale, in joaca inocenta a copilului, in adancimea mortii… O invitatie infloritoare, ce rasare usor, permitandu-i sa fie puternic ca barbat, sa inainteze catre tine… sa inoate in pantecul Pamantului, intr-o cunoastere tacuta, impreuna. Si atunci cand se va retrage…, pentru ca o va face…, va fugi inspaimantat in grota lui… aduna-ti bunicile langa tine si inconjoara-te cu intelepciunea lor. Asculta-le soaptele usoare si calmeaza-ti feciorelnica inima speriata indemnandu-te sa ramai calma, sa astepti rabdatoare intoarcerea lui… Aseaza-te si canta la usa lui, un cantec al aducerii aminte, care il va mangaia, inca o data.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Nu ademeni sa iasa afara baietelul dinauntrul lui, cu seductie si pacaleli; doar ca sa il atragi in capcana… intr-o panza a distrugerii, intr-un loc plin de haos si ura, mai ingrozitor decat orice razboi purtat de fratii lui. Aceasta nu este feminitate, este razbunare. Aceasta este otrava nenumaratelor abuzuri ce au avut loc dealungul anilor, violul lumii noastre. Si asta nu aduce nici o putere femeii, o reduce… pe masura ce ea il castreaza! Si ne ucide pe toti! Si chiar daca mama lui l-a purtat in brate sau nu a facut-o, arata-i acum adevarata mama – imbratiseaza-l si ghideaza-l in gratia ta, in profunzimea fiintei tale, in caldura mocnita a miezului Pamantului. Nu il pedepsi pentru ranile lui despre care crezi ca nu se potrivesc nevoilor si criteriilor tale. Plangi pentru el rauri dulci. Lasa ranile sa sangereze cand te intorci acasa.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Iubeste-l indeajuns incat sa i te arati goala si libera. Iubeste-l indeajuns incat sa iti deschizi corpul si sufletul catre ciclul nasterii si al mortii si multumeste-i pentru oportunitate. In timp ce dansati impreuna printre vanturi turbate si paduri tacute, fii destul de curajoasa incat sa fii fragila si permite-i sa soarba din moile si imbatatoarele petale ale fiintei tale. Permite-i sa stie ca te poate imbratisa, apara si proteja. Arunca-te in bratele lui si ai incredere ca te va prinde chiar daca ai fost scapata de o mie de ori inainte! Invata-l cum sa renunte la el, renuntand tu la tine, si uniti-va intr-un dulce nimic al inimii acestei lumi.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Incurajeaza-l, hraneste-l, permite-i sa fie, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l. Si tu, in schimb, vei fi hranita, sustinuta si protejata de brate puternice si ganduri limpezi si de sageti precise. Pentru ca el poate, daca tu ii permiti, sa fie tot ce ai visat!

Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal, iubeste-ti fratele si fiul, iubeste-ti fostii parteneri, de la primul baiat pe care l-ai sarutat pana la ultimul pentru care ai plans. Multumeste pentru daruri; pentru revelatia din aceasta intalnire aceluia care sta in fata ta si regaseste-l in samanta a tot ce este nou sub soare; samanta pe care o poti hrani si ajuta sa creasca ca planta, pentru a creste o lume noua, impreuna.” [Read more…]

Stand in propria treaba

10626586_724230357650415_6487879113507314435_n

“Pot găsi doar trei tipuri de treburi în Univers: a mea, a ta şi a lui Dumnezeu. (Pentru mine cuvântul Dumnezeu este sinonim cu  „realitate”. Realitatea este Dumnezeu, pentru că guvernează totul, ne conduce vietile. Orice nu este sub controlul meu, al tău, orice nu depinde de un om anume, este treaba lui Dumnezeu).

Cea mai mare parte a stresului vine din faptul că trăim mental în afara treburilor noastre. Când mă gândesc „Trebuie să-ţi găseşti o slujbă, vreau să fii fericit, ar trebui să fi punctual, ar trebui să ai mai multă grijă de tine”, ma bag în treaba ta.  Când sunt îngrijorată de cutremure, inundaţii, război sau când voi muri, ma bag unde nu imi fierbe oala, adica în treaba lui Dumnezeu.a

Dacă sunt mental în treaba ta sau a lui Dumnezeu, efectul este separarea. Am observat asta la începutul anului 1986. Când ma bagam mental în treaba mamei mele, de exemplu, cu un gând ca „Mama mea ar trebui să mă înţeleagă”, am experimentat imediat un sentiment de singurătate. Şi am înţeles că de fiecare dată în viaţa mea, când m-am simţit rănită sau singură, mă aflam în treaba altora.

Dacă tu îţi trăieşti viaţa, iar eu trăiesc mental viaţa ta, cine este aici trăind-o pe a mea? Suntem amândoi acolo. Fiind mental în treaba ta, mă reţine de la a fi prezentă în treaba mea. Sunt separată de mine, întrebându-mă de ce viaţa mea nu funcţionează.

Să cred că ştiu ce e mai bine pentru altcineva, înseamnă să fiu în afara treburilor mele. Chiar şi în numele iubirii, este aroganţă pură, iar rezultatul este tensiune, anxietate şi frică. Ştiu ce este bine pentru mine? Asta este singura mea treabă. Ar trebui să lucrez cu asta, înainte să încerc să rezolv problemele tale pentru tine.

Dacă înţelegi cele trei tipuri de treburi îndeajuns să stai în treaba ta, ţi-ar putea elibera viaţa într-un mod în care nici nu-ţi poţi imagina.Data viitoare când simţi stres sau disconfort, întreabă-te în a cui treabă te afli mental şi s-ar putea să începi să râzi! Întrebarea aceasta te poate aduce la tine insuti. Şi ai putea vedea cum nu ai fost niciodată prezent şi că ţi-ai trăit toată viaţa, mental, în treburile celorlalţi.

Doar simplul fapt de a  observa când te bagi în treburile celorlalţi, te poate aduce înapoi la sinele tău minunat. Iar dacă practici asta pentru un timp, vei observa că nici tu nu ai nici o treabă şi că viaţa ta se desfăşoară perfect pe cont propriu.”

Byron Katie, fragment din cartea “Iubind ceea ce este”

Meditatii pentru suflet

DSC_9744

dragii mei,

Cu bucurie am inregistrat doua meditatii frumoase pe care vi le daruiesc cu multa dragoste, cu ocazia Sarbatorilor de iarna si a Nasterii Domnului Iisus Hristos!

Inregistrarile au fost facute in Studioul Class Music, drepturile de autor ale muzicii din fundal imi apartin. Textele acestor meditatii le-am primit la randul meu si cum dar din dar se face rai, daruiesc la randul meu.

Daca doriti sa sustineti acest proiect “Meditatii pentru suflet” puteti face donatii in contul RO16RNCB0285122216070001 RON deschis la BCR Unic, al Sc Infolight Srl.

Daca doriti CD cu aceste meditatii imi puteti scrie personal pe adresa karyn.taulescu@yahoo.com.

Va iubesc si va multumesc pentru toate gandurile minunate pe care mi le transmiteti de atatia ani de cand suntem impreuna !

Sarbatori minunate alaturi de cei dragi!

Eneagrama lui Iisus

Eneagrama este un instrument de cunoastere de sine milenar, însa abia recent accesibilã publicului larg, în sensul ca abia în ultimele decenii ale secolului al XX-lea au început sã aparã carti destinate publicului larg.

Vă propun o reflecţie asupra modelului în acelaşi timp uman şi divin al lui Iisus Hristos, privit din perspectiva Eneagramei. Faptul că El Însuşi, aşa cum ni-L prezintă Evangheliile, manifestă trăsături specifice de caracter (pe care le vom evidenţia în cele ce urmează) poate să ne uşureze descoperirea şi acceptarea aceloraşi trăsături în noi înşine, oricare ar fi slăbiciunile pe care ar trebui să le recunoaştem odată cu ele.

easter61

Tipologia UNU – Iisus – model de perfecţiune

Trăsăturile pozitive ale tipologiei UNU se regăsesc în mod deosebit în idealismul lui Iisus. El se consideră pe Sine un reformator. Pentru El, lumea se îndepărta de planul lui Dumnezeu. Foarte preocupat de îndepărtare, Iisus îşi rezumă aşteptările prin imperativul: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc este” (Matei 5,48). El se oferă pe Sine ca model de perfecţiune, ajungând chiar să provoace pe cei care îi căutau pricină: „Cine dintre voi mă vădeşte de păcat?” (Ioan 8, 46). Străduindu-se să pună lucrurile la punct, El urmăreşte să vorbească limpede celor care Îl ascultă. Este direct şi sincer cu toată lumea. Pentru El, conspiraţia şi calomnia vin de la Cel rău. Astfel, dus la arhiereu şi întrebat care este învăţătura Lui, El răspunde: „Eu am vorbit pe faţă lumii… am învăţat întotdeauna în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii şi nimic nu am vorbit în ascuns.” (Ioan 18, 20)

Pentru El este foarte important ca toţi să fie trataţi cu respect şi fără discriminări. Astfel, în cazul femeii adultere (Ioan 8, 1-11) conducătorii religioşi încearcă să-L învinuiască de nerespectarea Legii pentru a-L putea aresta; ştiind cât insistă Iisus asupra milosteniei şi iertării, târăsc în faţa Lui o femeie prinsă că a comis adulterul, Îi amintesc că Moise a prescris în acest caz uciderea cu pietre (Deuteronomul 22, 22-24) şi Îl ispitesc, întrebându-L ce părere are. Dar El nu este preocupat nici de teologie, nici de exegeză, ci este mişcat înainte de toate de această femeie, de nenorocirea ei. Ea este evident vinovată, dar acesta nu e un motiv pentru a fi expusă şi înjosită astfel în public. Iisus vede prea bine că celorlalţi nu le pasă câtuşi de puţin de ea, folosind-o doar pentru a-I întinde Lui o cursă, obligându-L să se pronunţe împotriva Scripturilor. De fapt, ei sunt infinit mai păcătoşi decât acea femeie, deoarece complotează pentru omorârea lui Iisus. El răspunde prin urmare: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”. Şi iată că toţi pleacă, începând cu cei mai vârstnici. Rămas singur cu femeia, El o întreabă: „Femeie, unde sunt pârăşii tăi? Nu te-a osândit niciunul?”, iar ea răspunde: „Niciunul, Doamne”. Atunci El continuă: „Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de-acum să nu mai păcătuieşti!”

Dat fiind spiritul lor de dreptate, persoanele din tipologia Unu se vor identifica în mod natural cu Iisus, ascultând această pildă din viaţa Lui. Cu toate că acuzatorii femeii adultere erau mai puternici şi se bucurau de o mai bună reputaţie decât ea, ei ar fi trebuit să-şi înţeleagă cu umilinţă condiţia umană limitată, care îi împiedica să vadă lucrurile şi din perspectivă divină, cu imparţialitate şi dreptate, căci toţi suntem supuşi greşelii şi fiecare trebuie înainte de toate să nu judece pripit, să ierte greşelile celorlalţi şi să-şi corecteze mai întâi propriile greşeli: „Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi [abia] atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7, 5). Chiar dacă femeia comisese o greşeală morală, i se cuvenea respect în calitate de fiinţă umană. Avea drepturi egale cu ale tuturor şi aceasta trebuia să le interzică fariseilor şi cărturarilor să încerce să se folosească de ea în modul inuman în care au făcut-o.

Capcana idealismului

Cei care se consideră idealişti au convingerea şi sentimentul că merită respect. Este adevărat că persoanele din tipologia UNU sunt foarte muncitoare, atente la detalii şi reuşesc să discearnă cel mai adesea binele de rău. Ele se străduiesc întotdeauna să progreseze şi consacră mult timp pregătirilor pentru îndeplinirea sarcinilor. Totuşi, acest gen de idealism poate deveni obsesiv şi le poate face intolerante, incapabile să suporte greşelile altora şi neiertătoare chiar cu ele însele. [Read more…]

Iubirea de Sine

10433312_758449490895168_8704178004747217873_n

Autotransfigurarea şi dobândirea unei juste iubiri de Sine sunt un lucru esenţial pe calea spirituală şi nu sunt tocmai uşor de dobândit. În această lume, Dumnezeu ni se revelează sub forma exteriorului (lumea obiectivă în care trăim) şi a interiorului (propriul nostru univers lăuntric). Pentru majoritatea oamenilor, însă, ambele ipostaze rămân destul de criptice. Lumea exterioară ne înşeală deseori aşteptările, pare a fi ameninţătoare sau de neînţeles. Pe de altă parte, universul interior riscă să ne pară banal sau insuficient de elevat. Dezamăgiţi deopotrivă de interior şi de exterior, ne refugiem uneori într-o fantasmagorică transcendenţă care sperăm să fie mai prietenoasă. Şi totuşi, pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu este cel mai accesibil aici şi acum, chiar în noi înşine, cei care suntem în această clipă. A nega sau a ignora prezenţa Lui în noi este o blasfemie pe care o comitem zilnic, cu nepăsare. De fapt, raportarea la interior şi la exterior sunt interdependente. Nu putem avea un comportament just faţă de exterior, atât timp cât menţinem o atitudine distorsionată faţă de noi înşine.

Iubirea pe care ne-o refuzăm nouă, le-o refuzăm în acelaşi timp şi celorlalţi. Rănile pe care ni le provocăm printr-o atitudine lipsită de iubire faţă de noi înşine se vor reflecta şi în relaţiile cu exteriorul. A refuza să te iubeşti înseamnă a nega (chiar dacă inconştient) că toate fiinţele merită iubirea ta – inclusiv tu însuţi. Foarte multe dintre rănile noastre sufleteşti ni le provocăm noi înşine, prin felul nepotrivit în care ne privim. În momentul în care începem să ne acceptăm şi să ne iubim aşa cum suntem, dispar brusc multe dintre agresiunile care ne obişnuisem să credem că vin din afară. Pentru simplul motiv că violenţa exterioară are nevoie de mintea noastră agresivă pentru a ajunge în interior – altfel, singurul ecou pe care ni-l trezeşte este compasiunea. Dimpotrivă, o minte agresivă la adresa propriei fiinţe ne poate răni fără oprelişti, în numeroase moduri: gânduri de neputinţă, descurajare, sentimente de inferioritate, stări de revoltă, frici etc. Pe masură ce ne permitem să trăim astfel de manifestări inferioare, acestea capătă forţă. Menţinute timp îndelungat, ajung chiar să ne pună în rezonanţă permanentă cu anumite planuri demoniace, care fac în cele din urmă ca aceste idei să fie întreţinute în mod spontan. Astfel, agresiunea noastră faţă de noi înşine creează breşa prin care Universul ne răneşte.

Justa măsură în iubirea de sine este aproape la fel de greu de dobândit ca şi viziunea Sinelui. Oscilăm mereu între mândrie şi disperare. Când universul nostru individual funcţionează cum ne place, luăm asta drept un semn al valorii noastre personale şi un motiv de mândrie. Când nu ne mai oferă suficiente satisfacţii, considerăm că nu merităm iubirea lui Dumnezeu şi ne lăsăm cuprinşi de tristeţe. Astfel, val după val şi abis după abis, ne petrecem întreaga viaţă fără a ne iubi vreodată cu adevărat. După numeroase treceri de la o extremă la alta, pare să se schiţeze o cale de mijloc: autocompătimirea – care nici ea nu are, de fapt, nimic de a face cu iubirea de Sine, ci dimpotrivă provoacă tot atât de multe răni ca şi orgoliul sau neîncrederea în sine.

Există multe piedici în calea unei veritabile iubiri de sine. Blocajul cel mai superficial constă în ideea preconcepută că „nu este necesar (sau moral) să mă iubesc pe mine însumi”. Totuşi, acesta este doar un pretext pentru teama de a recunoaşte că nu suntem (deocamdată) capabili să manifestăm această iubire. Fie că e îndreptată spre exterior sau către propria fiinţă, dragostea este totdeauna o probă de nobleţe interioară. Implică curaj, dăruire, dilatare a conştiinţei.

La nivel uman, cu excepţia fiinţelor cu înaltă viaţă spirituală, rareori iubirea se prezintă în forma sa pură. Nu este aur, ci nisip aurifer. De aceea o relaţie de iubire implică totdeauna răbdarea de a alege fir cu fir ceea ce este pur de ceea ce este impur. Reuşim să-i convingem pe ceilalţi că îi iubim, dar este imposibil să nu sesizăm cât de multe lacune are încă această iubire. Aşa încât, în ceea ce ne priveşte pe noi înşine, nu ne mai străduim să ne amăgim că ne iubim, ci preferăm să argumentăm că nici nu este necesar să o facem.

Atunci când căutăm să dezvoltăm o justă iubire de Sine, ne plasăm cu luciditate într-un domeniu pe care altfel riscăm să-l parcurgem de fiecare dată în stare de beţie. De cele mai multe ori trăim iubirea relaţională colorată sau invadată de numeroase alte sentimente, unele chiar fără legătură cu ea. Totuşi, în aspectul său ultim, iubirea nu este (doar) un sentiment. A explora iubirea de Sine înseamnă, printre altele, a pătrunde în acel domeniu misterios în care iubirea există, dar este lipsită de sentimentalisme. Aceasta este o lecţie fundamentală în lipsa căreia nu ne putem maturiza cu adevărat din punct de vedere afectiv.

Practic, prima poveste de dragoste adevărată este cel mai uşor să o ai cu tine însuţi, pentru că porneşti din punctul în care ajungi cu celălalt abia după o relaţie de câţiva ani, când reuşeşti să spulberi multe dintre iluziile perfecţiunii de la început. Şi cu toate că probabil ţi-ai spulberat de mult iluzia propriei perfecţiuni… nu te poţi despărţi de tine însuţi! Va trebui să mergi împreună cu tine până la capăt. Dincolo de orice sentimentalisme, iubirea este o căutare sinceră şi continuă a binelui, a armoniei, a frumuseţii – pentru tine şi pentru cei pe care îi iubeşti. Dacă această căutare nu există sau este sufocată de multe tensiuni şi confuzii, de aviditate, înseamnă că trebuie să cerni cu mai multă atenţie nisipul aurifer al universului tău interior. Iubirea înseamnă răbdare, toleranţă, transparenţă… Este încântător să înveţi toate acestea în interacţiunea cu ceilalţi, dar dacă relaţiile pe care le-ai avut până acum nu ţi-au oferit o asemenea ocazie, nimic nu te împiedică să începi chiar acum raportându-te la tine însuţi.

Lise Bourbeau

 

 

Ceea ce cauti esti deja

51+naczKsKL._SY300_

“Conştienţa ta îşi are sursa în unitate, iar în loc să cauţi în afara ta, mergi la SURSĂ şi înţelege cine eşti. A căuta este un cuvânt ce se aplică adesea căii spirituale şi mulţi oameni se numesc cu mândrie căutători. Problema este că actul căutării, în sine, porneşte de la o presupunere falsă.  Actul de căutare este blestemat, deoarece reprezintă o vânătoare care te duce în afara ta, nu contează că este DUMNEZEU sau bani. Căutarea productiv este atunci când laşi la o parte
presupunerea de a câştiga un premiu. Începi de la tine însuşi, deoarece SINELE tău este cel care conţine toate răspunsurile.
Pentru materialismul spiritual, avem următoarele capcane:
– Să ştii încotro mergi.
– Să te lupţi ca să ajungi acolo.
– Să foloseşti harta altcuiva.
– Să lucrezi pentru a deveni mai bun.
– Să-ţi stabileşti un orar.
– Să nu aştepţi o minune.
Un căutător adevărat evită aceste capcane şi le aplică pe următoarele:
Să nu ştii încotro mergi. Evoluţia spirituală este spontană, iar întâmplările importante au loc pe neaşteptat, la fel ca şi cele mărunte. Un singur cuvânt îţi poate deschide inima, iar o singură privire îţi poate spune cine eşti cu adevărat. Trezirea nu se întâmplă după un plan. Tot ce poţi să-ţi imaginezi dinainte sunt doar imagini, iar imaginile nu sunt niciodată aceleaşi, deci, lucru cu obiectivul.
Nu te lupta să ajungi acolo. Dacă la capătul drumului ar exista vreo răsplată spiritual, cum ar fi un vas cu aur sau cheia raiului, cu toţii am munci din greu pentru această recompensă. Nu primeşti un CEC, ci devii altă persoană, acelaşi lucru este adevărat şi pentru dezvoltarea spirituală, lucru ce se întâmplă în planul conştienţei, mai degrabă decât pe tărâmul fizic.
Nu urma harta altcuiva. Au fost timpuri când eram sigur că meditaţia profundă cu o mantră specială practicată continuu este cheia de a ajunge iluminare. Este nevoie de precauţie, căci dacă urmezi harta altcuiva s-ar putea să intri într-un mod fix de gândire, dar ele nu sunt acelaşi lucru cu libertatea. Trebuie adunate învăţături din toate direcţiile şi să le consideri adevărate, doar pe acelea ce duc la progresul propriu, dar să rămâi deschis la schimbările care se petrec în tine.
Nu face din asta un proiect de autoperfecţionare. Autoperfecţionarea este ceva real, dar oamenii rămân blocaţi în locuri din care pot să înveţe să iasă. Unii oameni simt că se îmbunătăţesc extraordinar atunci când li se lărgeşte conştienţa, însă este nevoie să fii foarte puternic, pentru că a te confrunta cu multe obstacole şi provocări ce te aşteaptă pe CALE. Conştienţa lărgită vine ca un preţ, acela de a-ţi abandona limitările şi pentru oricine ce se simte o victimă, aceste limitări sunt adeseori atât de rezistente încât evoluţia este foarte lentă. Este de înţeles ă cauţi ajutor la nivelul la care a apărut problema.
Nu-ţi stabili termene. Sunt mulţi oameni care au renunţat la spiritualitate, pentru că nu-şi atingeau obiectivele suficient de repede. Cel mai bun mod de a evita o dezamăgire este să nu-ţi stabileşti de la început nici un termen, deşi multora li se pare că acest lucru e greu de făcut, fără să-şi piardă motivaţia. Fără îndoială disciplina are de-a face cu a-ţi aminti să meditezi regulat, să te ţii de cursuri, să citeşti cărţi care te inspiră. Pentru a ajunge la o viaţă spirituală este nevoie să te dedici, în acest mod e mai puţin probabil să cazi pradă dezamăgirii.
Nu aştepta o minune. Nu contează cum defineşti miracolul, extazul permanent şi veşnic. Miracolul înseamnă să-l laşi pe DUMNEZEU să facă tot, el separă lumea supranaturală de această lume, aducând speranţa că într-o zi această lume supranaturală îşi va face prezenţa.

Dacă poţi să eviţi capcanele materialismului spiritual, eşti mai puţin tentat să alergi după un obiectiv anume şi imposibil. Cele mai spiritualizate personalităţi din istorie nu au fost nici ele totalmente bune, dar au fost totalmente fiinţe umane, deci, au acceptat şi au iertat ş nu au judecat. Oamenii trebuie să accepte pentru totdeauna că avem o viaţă căreia fiecare dintre noi este liber să-i dea o formă, prin alegerile ce le face. Singurul lucru care va fi întotdeauna pur şi neprihănit este propria conşţienţă după ce o înţelegi. Conştienţa oferă o alternativă dincolo de conflict. Trebuie să existe altcineva care priveşte, deci, există un observator care este conştient, fără să se lase prins în fi treaz, adormit sau în stare de vis. Acest observator tăcut este cea mai simplă versiune a noastră, adică aceea care pur şi simplu este. [Read more…]

Transcederea karmei

10401336_708837229189728_3670427528511368916_n

Bhagavad Gita ne învaţă că nimeni nu poate scăpa de acţiune – Karma – abţinându-se să acţioneze. În ea este revelată o metodă mult mai armonioasă de a scăpa de karmă. Ea ne recomandă nishkam-karma – acţiunea detaşată, renunţarea la fructele acţiunii. Dacă vom acţiona astfel, vom ajunge să atingem eliberarea de toate înlănţuirile karmei.

În timpul activităţii, nu considera niciodată că tu eşti cel care acţionează, ci că Dumnezeu este cel care acţionează prin intermediul tău. Adresează-i-te astfel: ”Doamne, fii Tu cel care acţioneză prin mine”. Chiar şi atunci când faci greşeli, consideră-L pe El responsabil de acestea. Bineînţeles, nu trebuie să greşeşti în mod deliberat şi după aceea să dai vina pe El. Dar dacă vei face tot posibilul ca lucrurile să iasă bine şi totuşi vei suferi un eşec, oferă-I acest eşec Lui. Nu uita nici o clipă că, în esenţă, eşti o fiinţă liberă întru eternitate. Aceasta este calea cea mai simplă pentru a atinge fuziunea cu Divinul.

Bineînţeles că şi alţi factori au importanţa lor: devoţiunea, meditaţia, graţia divină şi aşa mai departe. Dar în ceea ce priveşte acţiunea, calea către eliberare necesită în permanenţă o acţiune dezinteresată.”

“Dacă nu aş avea nici un fel de dorinţă”, l-a întrebat un discipol pe Yogananda, “nu aş pierde toate  motivaţiile, nu aş deveni un fel de robot uman?”

“Multe fiinţe îşi imaginează aceasta” – i-a răspuns Maestrul. “Ei cred că, în momentul în care nu mai au dorinţe, interesul pentru viaţă dispare; aceasta nu se întâmplă deloc, ba din contră: abia atunci vei descoperi că întreaga viaţă este mult mai interesantă.

Hai să ne gândim acum la aspectul negativ al dorinţei. Acesta te face să îţi fie teamă şi în continuu să te întrebi: “ce se va întâmpla dacă….?” sau “dacă acest lucru nu se va întâmpla?”.

Trăieşti într-o permanentă stare de anxietate legată de viitor sau într-o stare de regret continuu legată de trecut. Non-ataşamentul permite să trăim plenar stare de libertate interioară şi de bucurie divină. Când vei fi capabil să te bucuri de prezent, atunci îl vei putea găsi pe Dumnezeu. Absenţa dorinţei nu îţi distruge motivaţiile; cu cât vei ajunge să trăieşti mai mult în Dumnezeu, cu atât va fi mai mare bucuria pe care o vei experimenta.” [Read more…]

Nodurile Lunare

b21af1bd614bdb7f62f91f98ca2b2296

“Fiecare dintre noi este o fiinţă cu totul unică; probabilitatea ca o temă natală să se repete într-un anumit interval de timp este extrem de mică; unele calcule îndrăzneţe afirmă că această probabilitate este de 1/25.000 de ani, ţinând cont numai de faptul că planetele au viteze diferite de rotaţie în jurul Soarelui. Dacă ţinem cont însă şi de prezenţa stelelor fixe, a asteroizilor şi a Nodurilor lunare, probabilitatea aceasta devine din ce în ce mai mică, fără a deveni însă neglijabilă. Dincolo de aspecte astronomice şi fizice, toate aceste influenţe astrale care creează, practic, un univers infinit de rezonanţe, constituie forţele tainice care ne ghidează şi ne ocrotesc de-a lungul întregii noastre evoluţii spirituale. Viaţa fiinţei umane nu reprezintă o întâmplare biologică, ci o raţiune cosmică, divin integrată în Planurile Creaţiei, având drept finalitate reîntoarcerea fiinţei umane la sursa care a emanat-o – Dumnezeu-Tatăl.

Când respirăm pentru prima dată, întreaga umanitate – toţi. oamenii aflaţi atunci în viaţă – traversează acest moment o dată cu noi, trăindu-l fiecare aşa cum îi este dat, fără a conştientiza însă această magică participare la intrarea noastră în viaţă. Dar clipa în care inspirăm întâia oară aerul acestei lumi ni se imprimă la nivelul tuturor celulelor fiinţei şi rămâne pentru totdeauna o parte din noi. Medicina cunoaşte faptul că, la nivelul glandelor suprarenale, această primă respiraţie constituie 25% din esenţa subtilă a vieţii, cea care este capabilă să salveze corpul fizic (şi, implicit, fiinţa umană) în anumite momentelimită ale existenţei. Ea constituie, aşadar, „respiraţia remanentă” a fiecăruia dintre noi, care ne însoţeşte până în ultima clipă a vieţii. Fiecare are puterea de a perfecţiona momentul propriei naşteri. Este ca şi cum luăm această mică parte de timp, o oprim şi o dilatăm ca ea să dureze cât o întreagă încarnare. Imediat ce începem să lucrăm asupra acelui moment, ne concentrăm asupra părţilor din structura noastră care nu merg bine şi ne creăm fericirea, împlinirea şi armonia care să le contrabalanseze; astfel, energia pozitivă a acestor schimbări ne va afecta şi pe noi, dar şi pe toţi ceilalţi.

Modificând viaţa personală, modificăm în esenţă un moment din trecut; apoi, modificând trecutul, modificăm nu doar prezentul personal, ci prezentul tuturor celorlalţi. Dacă venirea noastră pe lume a fost o participare planetară, tot astfel fericirea noastră personală devine, la rândul ei, o participare identică. Mulţi maeştri spirituali spun că cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru alţii este să lucrăm asupra noastră. Suntem cu toţii, conectaţi unii cu alţii la nivelul cel mai profund – suntem Unul. De aceea, un focar de suferinţă aflat într-o parte a lumii generează, prin rezonanţă, stări de suferinţă la nivel mondial; în vreme ce, un focar spiritual, o zonă geografică prosperă şi cu fiinţe umane sănătoase constituie tot atâtea surse de fericire oricând posibilă pentru rasa umană. Totul este ca noi să devenim conştienţi de aceasta. Înţelegem aşadar că nu suntem doar suma influenţelor astrale ale temei natale. Tema este o imagine a structurii personalităţii, dar noi suntem cei care utilizează această personalitate (energiile conţinute în astrogramă). Alegerea de a lăsa ca personalitatea să acţioneze necontrolat sau de a purifica aceste energii astfel ca viaţa să se desfăşoare favorabil pentru toţi, ne aparţine.” (Nodurile Lunare – Rodica Purniche) pdf aici

Calcul pozitii planete (Nodul Nord)

In Lumina

Ȋn lumina ta am învăţat cum să iubesc.
Ȋn frumuseţea ta, cum să compun poezii.
Dansezi în pieptul meu,
acolo unde nu te vede nimeni,
dar uneori eu te zăresc – şi acea
imagine devine artă.

***

Pariază orice pentru iubire,
daca eşti într-adevăr o fiinţă omenescă.
Dacă nu, părăseşte
această adunare.
Participând cu jumătate de inimă nu ajungi
la splendoare… Ai pornit în călătorie
pentru a-l afla pe Dumnezeu, dar mai apoi ai început
să faci pauze de-a lungul drumului,
la hanuri rău famate.

* * *

Când te întorci în pieptul meu,
nu contează cât de departe am rătăcit,
privesc în jur şi văd calea.
La capătul vieţii mele, când doar o respiraţie
îmi va fi rămas, dacă revii, mă voi ridica şi voi cânta.

(Rumi)

O saptamana in iubire sa aveti!

Cursul de Conectare si Vindecare cu Ingerii

Untitled

De ce Conectarea si Vindecarea cu Ingerii?

Ceea ce omul nu poate sa faca singur este alchimia, trecerea sau dezlegarea de raul facut cu mana lui sau facut de catre altii. Fara ajutorul Sfantului Duh omul este neputincios in fata oricarei actiuni pe care considera ca o poate controla si gestiona singur doar cu ajutorul vointei sau a mintii. Suntem in fata unui proces interior complex, de trezire a naturii divine, a maestrului interior. Conexiunea cu entitatile angelice are principal scop vindecarea emotionala si reconectarea spirituala cu Dumnezeu.

Cursul prezinta o serie de tehnici :

  • Limbajul Luminii : Chei de reactivare ale Arhetipurilor Fiintei;
  • Constientizarea drepturilor divine si redobandirea acestora cu ajutorul arhanghelilor;
  • Tehnici de refacere a sufletului;
  • Sigiliile angelice;
  • Meditatia angelica de vindecare cu Arborele Sephirotic

Acordaje angelice: Angel Reiki, Cele 7 Raze ale Arhanghelilor, Ordinul Arhanghelului Mihail, Sistemul de energii ale Arhanghelului Metatron si Raziel, Lumina Puritatii,  Initierea Elohimilor, cele 49 de Simboluri Angelice, Activarea chakrelor celeste, Programul Angelic al lucratorilor cu Lumina ce cuprind toate corurile ceresti : Primul cor: Seraphim, Metatron, Pegasus, Al doilea cor: Heruvimi, Ophaniel, Dragoni, Al treilea cor: Tronul, Zaphkiel, Pasarea Phoenix, Al patrulea cor: Domeniile, Zadkiel, Al cincilea cor : Puterile, Chamuel, Al saselea cor: Virtutile, Raphael, Al saptelea cor: Principiile, Haniel, Al optulea cor : Archangheli, Mihail, Al noulea cor: Ingerii, Gabriel;

Temele abordate ale acestui curs:

  • Trezirea spirituala si saltul vibrational alaturi de planeta Pamant
  • Evolutia spirituala a omului si lectiile pe care le are de parcurs in acest plan
  • Despre cum sa eliberezi energia si tiparele negative
  • Despre cum sa te deschizi catre constiinta Hristica
  • Modalitati de conectare cu ingerii si arhanghelii
  • Despre citirea conectiva, ghizi si ingeri pazitori
  • Despre activarea darurilor si a clarsimturilor.

Creatorul cunoaste tot, ceea ce urmeaza sa fie, si tot ce a fost. In Ein Sof nu exista timp, spatiu sau limitari, planul Creatiei e deja stabilit. Datoria Omului este sa “dea forma” Pamantului, pentru ca Shekhinah (Dumnezeirea) sa se poata “odihni” printre Oameni. Cheia este sa abandonezi tristetea si sa fii fericit. Acesta este cel mai puternic medicament.

Meditatia angelica de vindecare cu Arborele Sephirotic te ajuta:

  • Sa purifici si sa constientizezi diferite nivele de constiinta
  • Sa vindeci rani, frici si blocaje datorita procesului de infuzie cu Lumina Divina
  • Sa accelerezi procesul de dezvoltare spirituala si personala
  • Sa activezi darurile spirituale
  • Sa dezvolti si sa activezi lumina spiritului in interior, a maestrului interior
  • Sa cresti capacitatea de relaxare, focusare si concentrare a mintii
  • Sa cresti starea de inspiratie si autocontrol
  • Sa echilibrezi relatia cu stramosii
  • Sa revii asupra drepturilor divine primite in acesta viata
  • Sa reactivezi cu ajutorul sunetelor sacre arhetipurile finite
  • Sa reconfigurezi tiparele mentale si emotionale

O Sephirah (ספירה) este un canal de Energie Divina, de forta vitala, atributul si emanatia prin care Lumina Infinita (Ohr Ein Sof) se dezvaluie pe sine, creeaza si altereaza in mod constant realitatea fizica si lumea spirituala. Aceste concepte stau la baza intelepciunii ascunse a Torah – Kabbalah.  Interactiunea dintre Sephire se face prin intermediul unei retele de tzinorot (canale) care asigura curgerea Energiei Divine in intreaga creatie. Atunci cand aceste canale sunt blocate accesul conștient sau nu la nivelele inalte ale constiintei sunt diminuate sau chiar oprite. Blocarea este datorata ideilor, atitudinilor, percepțiilor, fricilor , tuturor emotiilor si rationamentelor inadecvate si care nu sunt conforme Voii Divine și Universale.

Reconectarea este un proces de purificare, de curatare a acestor canale pentru a permite energiei si informației sa curga liber direct de la Sursa. Entitatile angelice corespondente fiecarei sephirah ne faciliteza procesul de vindecare la nivel psihic, fizic si spiritual.

Manualul cursului este unic; acest curs este atent pregatit pentru cei ce simt rezonanta ingerilor. Toti participantii vor primi diploma si un CD cu meditatii.

Entitatile angelice de lumina ne ghideaza sa lucram in centrul fiintei noastre, sa accesam constiinta cea mai inalta a spiritului. Cu ajutorul lor putem integra Iubirea, Forta Interioara, Curajul,  Abundenta, Discernamantul, s.a si sa atingem echilibrul profund interior. Onoram impreuna elementele ce desavarsesc creatia Tatalui Ceresc si accesam porti initiatice interioare.

Participarea la acest curs nu necesita o pregatire sau initiere speciala. Daca simti ca ai o legatura cu ingerii atunci lasa-te purtat de intuitie. Vei primi experienta unui curs complex, a unei calatorii initiatice, plina de semnificatii.

Investitia ta pentru curs 550 lei.

Data si locatia : 8 si 9 noiembrie 2014, ora 11.00 – 18.00, Bucuresti.

Detaliile organizatorice vor fi comunicate ulterior celor inscrisi. Plata se poate efectua in contul Infolight srl nr. RO16RNCB0285122216070001 RON deschis la BCR Unic Bucuresti. Pentru inscrierea la eveniment trimiteti email la karyn.taulescu@yahoo.com. Plata cursului nu se poate efectua in ziua evenimentului. Persoanele cu venituri reduse au accesul gratuit daca prezinta un document justificativ.

Va astept cu drag!

 

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 7,670 other followers

%d bloggers like this: